Național

Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea Constituțională cu privire la legea de modificare a Codului penal

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a sesizat Curtea Constituţională, joi, cu privire la aspectele de neconstituţionalitate cuprinse în legea de modificare a Codului penal.

Judecătorii s-au constituit în Secţii Unite „pentru sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Secţiile Unite (…), legal constituite, prin Hotărârea nr. 8 din 5 iulie 2018, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”, se precizează într-un comunicat al ÎCCJ.

În hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se arată, printre altele, că în modificările aduse art. 297 alin. (1) din Codul penal, referitor la abuzul în serviciu, legiuitorul a introdus condiţia ca fapta să fie săvârşită „în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv un folos material necuvenit”, restrângând semnificativ sfera de aplicare a normei de incriminare.

„Prin introducerea condiţiei enunţate în dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen., competenţa de dezincriminare a faptelor de abuz în serviciu este exercitată cu încălcarea drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice, inclusiv a drepturilor prevăzute în Constituţie (…). De asemenea, reducerea limitei maxime speciale a pedepsei principale a închisorii, introducerea pedepsei principale alternative a amenzii şi eliminarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică nu constituie soluţii legislative adoptate în concordanţă cu paragraful 34 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 224/2017”, susţin judecătorii.

Referitor la reducerea fracţiunilor de pedeapsă care trebuie executate, şi în special a celor care trebuie executate în mod efectiv în materia liberării condiţionate, ÎCCJ consideră că aceasta nu asigură un just echilibru între scopul cu caracter preponderent individual de a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor condamnate şi scopul sancţionator al răspunderii penale, care corespunde interesului general.

„Soluţia legislativă prevăzută în art. 100 C. pen., în forma modificată, permite dispunerea liberării condiţionate după executarea efectivă a unei fracţiuni de o treime din durata pedepsei închisorii (de până la 10 ani) şi de o jumătate din durata pedepsei închisorii (mai mare de 10 ani), iar în cazul persoanei care a împlinit vârsta de 60 de ani, după executarea efectivă a unei fracţiuni de o pătrime din durata pedepsei închisorii (de până la 10 ani) şi de o treime din durata pedepsei închisorii (mai mare de 10 ani). (…) Opţiunea legiuitorului pentru o fracţiune redusă de executare efectivă a pedepsei în materia liberării condiţionate ridică probleme din perspectiva realizării rolului sancţionator al hotărârii judecătoreşti de condamnare”, se precizează în sesizare.

Conform aceleiaşi surse, reducerea termenului general de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani constituie soluţii legislative care încalcă deciziile CCR şi afectează echilibrul între dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârşesc infracţiuni, răspunzând unui interes general, dar şi drepturile persoanelor care beneficiază de prescriptibilitatea răspunderii penale.

În document se mai afirmă că abrogarea art. 175 alin. (2) din Codul penal are ca efect dezincriminarea unei game largi de fapte săvârşite de persoanele care “exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autorităţile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public”. În categoria faptelor dezincriminate sunt incluse luarea de mită, delapidare, abuzul în serviciu, folosire abuzivă a funcţiei în scop sexual sau uzurpare a funcţiei săvârşite de funcţionarii publici.

„Dezincriminarea faptelor de corupţie şi de serviciu săvârşite de funcţionarii publici prevăzuţi în art. 175 alin. (2) C. pen. sau în legătură cu aceştia afectează protecţia penală acordată valorilor sociale ocrotite prin reglementarea infracţiunilor de corupţie şi de serviciu”

Comunicat al Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*