Social

50 de ani de la accidentul feroviar de la Bucerdea Grânoasă

Victimele unuia dintre cele mai grave accidente feroviare înregistrate în România, soldat cu 22 de morţi şi 72 de răniţi, produs între Blaj şi Teiuş, au fost comemorate duminică, la împlinirea a 50 de ani de la tragedie, în locul unde în dimineaţa zilei de 7 octombrie 1968 două trenuri au intrat în coliziune.

Câteva zeci de persoane, supravieţuitori şi rude, au fost prezente duminică în locul în care în urmă cu o jumătate de secol şi-au pierdut viaţa 22 de oameni – printre care mulţi elevi care se duceau la liceu în Blaj, dar şi academicianul Emil Petrovici, care se întorcea la Cluj după ce participase la o şedinţă în Bucureşti, şi au fost răniţi grav 72 de călători. Autorităţile locale din Bucerdea Grânoasă au amplasat la locul tragediei o nouă cruce, în amintirea victimelor catastrofei feroviare.

În dimineaţa de 7 octombrie 1968, puţin după ora 6.00, s-au ciocnit două trenuri, personalul 3340, care circula pe ruta Teiuş-Blaj, plin cu navetişti, şi acceleratul 303, care se deplasa pe relaţia Bucureşti-Oradea. În perioada respectivă în zonă era o singură linie de cale ferată, iar rutele celor două trenuri se încrucişau, de obicei, în Crăciunel. În dimineaţa respectivă, din cauza unor lucrări, rutele trenurilor urmau să se încrucişeze în halta Bucerdea, o dispoziţie în acest sens fiind trimisă impiegaţilor de pe traseul amintit.

Însă, impiegatul de mişcare din halta Bucerdea, care consumase alcool în timpul nopţii, a uitat că trebuie să reţină trenul personal pe linia bătută, până la trecerea acceleratului, şi i-a dat cale liberă spre Blaj. „După ce a trecut ultimul vagon al cursei 3340 prin faţa mea, mi-am da seama de greşeala făcută”, a declarat, în timpul procesului, impiegatul Teodor Petrişor, potrivit imaginilor înregistrate la vremea respectivă de către postul naţional de televiziune.

Procesul, filmat de televiziunea naţională, post care a difuzat anul trecut imagini din acesta în cadrul unui documentar, a fost unul public şi s-a desfăşurat în sala de aşteptare a gării din Teiuş, în prezenţa a peste o mie de ceferişti aduşi din întreaga ţară, dar şi a altor câtorva sute de oameni, pasageri şi lucrători, care ascultau la megafoane în afară.

Potrivit celor declarate de impiegat, el a sunat imediat acarul, dar a fost prea târziu, deoarece trenul personal trecuse de cabina acestuia. A urmat o tragedie, cele mai multe dintre victime provenind din trenul personal, printre care şi rude între ele, de exemplu tată şi fiu sau fraţi.

În timpul procesului, impiegatul a recunoscut că a consumat alcool înainte de a intra de serviciu, fiind în vizită la socrul său din Sîncel. La rândul său, acarul Alexandru Cristea băuse şi el înainte de a merge la serviciu. Acesta participase la un botez, de unde a adus băutură, un amestec de vin şi rachiu, pe care i-a lăsat-o impiegatului. Teodor Petrişor a băut respectivul amestec pe durata întregii nopţi de 6 spre 7 octombrie, iar cu puţin timp înainte de a da indicaţiile greşite chiar aţipise. Impiegatul avea 34 de ani şi a fost condamnat la moarte, fiind închis în Zarca de la Aiud. Nicolae Ceauşescu i-a comutat ulterior pedeapsa, executând în final 18 ani de închisoare. Teodor Petrişor a decedat în urmă cu doi-trei ani, la peste 80 de ani.

Acarul Alexandru Cristea a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, fiind eliberat după 10 ani.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.