Economie

Opinie. Măști și echipamente de protecție, dezinfectante, vaccinuri nu se mai fabrică în România. Sunteți mulțumiți la ce a dus dezindustrializarea?

Ce are coronavirusul cu dezindustrializarea României, vă veți întreba? Se pare că are, pentru că din cauză că s-au închis fabrici care produceau măști și echipamente de protecție, dezinfectanți și vaccinuri, România nu-și poate asigura stocuri necesare de astfel de produse decât apelând la importuri – fapt arhicunoscut de altfel, după aderarea de UE România a devenit importator net de echipamente medicale, medicamente și consumabile și exportator masiv de personal medical calificat.

Reacţii în lanţ la noi şi în lume. Astfel, probabil s-a observat deja că după o scumpire treptată în ultima luna a măştilor faciale, acestea încep să nu se mai găsească. Mai grav de altfel, ele încep să nu se mai găsească pe întinderi din Asia şi Europa de Est, pentru că desigur, erau fabricate în China. Marea majoritate a substanţelor active din dezinfectante şi biocide sunt fabricate şi ele în China, chiar dacă au rămas destuli coloşi chimici în Europa care le condiţionează sub formă de produs finit (facem o paranteză şi ne reamintim că industria chimică din România este cu lacăt). Puţinele fabrici de vaccinuri din lume nu pot face faţă unei cereri suplimentare, pentru că de obicei preiau comenzi pentru fabricaţie cu un an înainte (o nouă paranteză, Institutul Cantacuzino închis, probabil în curând un mall sau clădire de birouri va răsări pe locul lui). În plus, asta pentru specialişti, China începe să trateze (deocamdată fără evidenţe) pacienţii infectaţi cu coronavirus cu antiretrovirale (medicamente anti HIV / SIDA), existând riscul unei crize a acestor preparate în 2020.

Oricine înţelege că eficienţa răspunsului la o epidemie sau la o altă stare de necesitate globală este o măsură a gradului de industrializare a unei ţări. Dacă eşti în stare să asiguri din producţie internă continuitatea unor produse de bază eşti mult mai bine poziţionat decât dacă trebuie să stai cu mâna întinsă la importuri. Chiar dacă există mecanisme transnaţionale de sprijin, o nenorocire regională sau globală va face ca cel mai bun răspuns să-l aibă ţările care au cea mai bună industrie de manufactură.

În mai puţin de o lună, OMS a declarat stare de urgenţă publică globală pentru un virus care nu este nici pe departe atât de violent precum cele gripale, dar care a creat destulă panică şi isterie pentru a justifica o astfel de măsură. Mai mult ca sigur că într-o lună vom rămâne cu sperietura şi cu lecţia pe care în primul rând noi, românii, trebuie s-o învăţăm. Nu se mai fabrică mai nimic la noi, suntem captivi aproape în totalitate importurilor, indiferent că vorbim de construcţii, energie, alimente, electronice, medicamente etc. Nu sunt în măsură să dau recomandări asupra a ce trebuie făcut pentru a se reduce dependenţa de importuri în alte domenii, dar în sistemul sanitar aş dori să văd în programele de guvernare o investiţie strategică (capital local sau nu) într-o fabrică de vaccinuri şi una de materiale sanitare, şi asta în maxim 2 ani.

Asta pare un subiect de CSAT.

Dragoş Damian, CEO Terapia Cluj

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.