Social

Exponatul lunii august la muzeul din Sebeș: paloșul de călău al orașului

Exponatul lunii august este paloșul de călău al orașului Sebeș, o piesă rară și valoroasă care face parte din colecția muzeului încă din anul 1958.

Valoarea exponatului este dată de raritatea acestui tip de armă, precum și de inscripțiile și simbolurile existente pe lamă. Paloșul are lungimea totală de 104 cm, iar lama, măsurând 83,3 cm, este confecționată dintr-un oțel de bună calitate, având vârful rotunjit și două tăișuri. Secțiunea acesteia este ovală, având lățimea la bază, lângă gardă, de 4,5 cm, îngustându-se spre vârf, unde măsoară 4 cm.

Pe o față a lamei sunt reprezentate, prin gravare, o spânzurătoare cu doi stâlpi, iar pe cealaltă roata de execuție cu șase spițe fixată în vârful unui stâlp. Între cele două simboluri gravate pe lamă și gardă, pe ambele feţe, este reprezentat câte un craniu, fără maxilarul inferior, așezat pe două femure încrucișate, fiind încadrate de o inscripție în limba germană cu caractere gotice: „WILS DV /[e]NTFLIEN[en] /[d]EN GERVCH[t]”, textul continuând pe cealaltă faţă a lamei: „[h]VTTE DI[ch]/[t]HVE KEI[n]/[b]OSES NIC[ht]” („Dacă vrei să scapi de judecată / păzește-te să nu faci niciun rău”). O altă parte a inscripţiei, situată sub capul de mort, este ilizibilă, excepţie făcând primul rând al acesteia, care consemnează anul 1463.

În ceea ce privește datarea piesei, lama este specifică secolului al XV-lea, însă garda și butonul cu care se termină mânerul, bogat decorate, indică faptul că paloșul a trecut printr-o reparaţie în secolul al XVII-lea, când garda și mânerul au fost înlocuite, probabil din cauza uzurii, ocazie cu care au fost gravate inscripţiile și craniile amintite mai sus.

Sebeșul, în calitatea sa de oraș liber regesc, statut pe care l-a deţinut în repetate rânduri în secolele XIV-XVIII, avea și privilegiul ius gladii, adică dreptul de a pronunţa și de a executa sentinţa capitală. Dobândirea acestui drept, anterior anului 1463, a fost o consecinţă firească a progreselor economice și instituționale pe care localitatea le-a înregistrat începând cu secolul al XIV-lea.

Sentinţa capitală putea fi dusă la îndeplinire în trei moduri – spânzurare, zdrobire cu roata sau decapitare – în funcţie de statutul social al făptuitorului și de gravitatea delictului. Astfel, infractorii cu o stare socială modestă erau executaţi prin spânzurare, iar pentru infracţiunile grave – care trebuiau pedepsite aspru, pentru a constitui exemple – se recurgea la zdrobirea cu roata. În schimb, delictele grave comise de nobili sau de patricieni erau pedepsite prin decapitare. Un călău priceput, mânuind un paloș de bună calitate și bine ascuţit, oferea condamnatului o moarte rapidă și demnă, pe măsura statutului pe care-l deţinea.

Execuţiile prin decapitare erau publice și se desfășurau în Piaţa Mare a orașului, sub privirile curioșilor, iar cele prin spânzurare erau duse la îndeplinire în afara orașului, în partea de est a acestuia, pe un mic promontoriu, numit Gorgan, în zona gării de azi.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.