Social

Obiective turistice din Alba. Cetatea săsească de la Câlnic

Cetatea Câlnic, ridicată la mijlocul secolului al XIII-lea de sașii transilvăneni, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial Unesco, este un obiectiv care, cu siguranță, nu trebuie ratat de cei care vizitează județul Alba, fiind o adevărată bijuterie arhitectonică și un exemplu pozitiv de întreținere a unui monument istoric.

Şi chiar dacă numărul turiștilor nu se poate compara cu cel de dinainte de pandemie, sunt vizitatori care vin din întreaga țară, dacă ne luăm după numerele de înmatriculare ale mașinilor parcate în apropierea cetății într-o zi din timpul săptămânii – București, Prahova, Buzău, Dolj, Iași etc.

Printre aceștia, Alexandru și soția sa, aflați în concediu „prin Ardeal” și pentru prima dată în Alba, ei aflând despre cetate cu o căutare pe Google a monumentelor care pot fi vizitate în județ. Cetatea se află în Câlnic, localitate situată în podișul Secașelor, nu departe de DN1 care face legătura între Sebeș și Sibiu.

„Căutând pe Google, am găsit-o. Am vrut să venim să vedem cum e aici cu ochii noștri, că pe internet sunt destul de multe poze frumoase și tot felul de detalii interesante. E super. E minunat aici. E foarte liniștitor, relaxant. E de venit, de vizitat, e frumos. E păcat să vii în Alba și să nu treci să vizitezi minunea asta”, a spus tânărul.

Tot de pe internet a aflat despre cetate și un alt turist aflat în vizită împreună cu familia sa. „E interesantă, chiar merită văzută. M-au impresionat construcția și povestea ei”, a spus acesta.

O fetiță s-a arătat impresionată de clopotele pe care le-a văzut în turnul de la intrare, după ce a urcat câteva zeci de trepte pe scările de lemn. „A fost foarte frumos”, a afirmat fetița.

„Comparativ cu anul trecut, sunt mult mai puțini turiști. Sunt turiști români, iar străini aproape deloc. Anul trecut, pe vremea asta, aveam foarte mulți turiști și din țară și din afară – Germania, Anglia, Spania, Italia…”, a spus custodele cetății, Codruța Davidaș.

Cetatea este deschisă zilnic, chiar și luni, atunci când, în general, muzeele sunt închise, și poate fi vizitată între orele 10,00 și 18,00. Prețul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulți și de 5 lei pentru elevi, studenți și pensionari. Banii care se strâng din vânzarea biletelor, precum și a suvenirurilor care pot fi achiziționate de la magazinul cetății sunt folosiți pentru întreținerea cetății.

Tot în același scop sunt folosiți și banii pe care îi dau cei care se cazează în spațiul destinat acestui scop, respectiv în două camere cu patru paturi, în general familii de străini, atrași și de posibilitatea de a dormi în interiorul unei fortificații vechi de secole.

În cetate pot fi făcute, contra unei taxe, fotografii de modă, artă sau cu tineri căsătoriți. De altfel, în interiorul cetății pot fi oficiate și căsătorii.

Familia custodelui este cea care se ocupă ca iarba să fie tăiată mereu proaspăt și ca florile să fie întreținute.

„Vizitatorilor le place, cel mai mult, să urce în turnul clopotniță. E turnul cel mai înalt, de unde se vede tot satul. În turn sunt patru clopote mari, care se trag duminica, la 1, și în zi de sărbătoare”, a menționat Codruța Davidaș. Un alt punct de atracție este, potrivit acesteia, turnul donjon, unde, la primul nivel, prin intermediul unei scări exterioare, se ajunge într-un spațiu în care a fost amenajat un muzeu de artă populară și medievală. În pivnița aflată sub bolta turnului încă se mai află câteva butoaie de stejar cu dimensiuni impresionante, cu o capacitate de 5.000-6.000 de litri.

„În pivniță sunt butoaiele de lemn în care se ținea vinul de către cei de la IAS, de la ferma viticolă, până în 1997, când aceasta s-a desființat”, a precizat Codruța Davidaș.

Un alt turn, dar care poate fi admirat doar de afară, este „turnul slăninilor”.

„Acolo se păstrau slăninile. Tot satul aducea slănina aici. O zi pe săptămână veneau și fiecare își lua cât îi trebuia. Puneau apoi o ștampilă (sigilau spațiul – n.r.) și veneau, în aceeași zi, în săptămâna viitoare”, a explicat custodele.

În mijlocul curții este capela, în interiorul căreia se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea și o tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733.

Tot în Ansamblul înscris pe Lista UNESCO se află și Casa parohială și Biserica Evanghelică – cunoscută de localnici sub denumirea “din Deal”. Specialiștii cred că a fost construită în secolul al XIII-lea, iar structura de acum datează din secolul al XV-lea, fiind mult modificată în secolul al XIX-lea, de unde și aspectul său neogotic. În cor se păstrează câteva elemente de sculptură din faza inițială – două tabernacole și portalul sacristiei, precum și coloane angajate ce susțineau, cândva, o boltă. Tot aici se află două strane baroce pictate, databile în a două jumătate a secolului al XVIII-lea. Tribuna vestică a bisericii adăpostește o orgă datând din 1867, construită de Carl Hesse din Viena.

Biserica nu poate fi vizitată în prezent, aflându-se în reabilitare cu ajutorul fondurilor europene. Se estimează că lucrările vor dura în jur de 30 de luni.

Cetatea Câlnic, împreună cu celelalte monumente istorice – Biserica Evanghelică și Casa parohială, constituie un ansamblu aflat, după plecarea sașilor, de două decenii și jumătate în grija Asociației Ars Transsilvaniae România, al cărui președinte fondator este academicianul Marius Porumb.

Începuturile cetății sunt legate de numele Chyl de villa Kelnuk (Câlnic), un greav sau comite – conducător local, ridicat dintre sași în contextul luptelor interne pentru tron duse de ultimii regi ai dinastiei arpadiene. El a fost înnobilat la 1269 de către regele Ştefan al V-lea, iar la puțin timp a început ridicarea cetății, care a devenit astfel reședință nobiliară.

În prima etapă de construcție, până în 1300, s-a ridicat donjonul, adică turnul locuință, cu trei niveluri – pivniță boltită și două etaje. El a fost înconjurat cu ziduri masive, ce formează o incintă ovală cu un turn de apărare spre Sud și un turn al porții pe latura Nordică. Sistemul de apărare era întregit în trecut de șanțul de apă care înconjura cetatea.

Fortificația a fost reședință a familiei până la începutul secolului al XV-lea. Pe la 1430, cetatea a fost vândută comunității sașilor. Un secol mai târziu, sașii au început adaptarea fortificației la noile cerințe ale tehnicilor războiului, care implicau folosirea armelor de foc, dar și al noului statut, comunitar, al construcției. Au ridicat încă o incintă, exterioară, mai joasă, cu rol de baraj împotriva artileriei, au fortificat turnul porții cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcții mai vechi, au ridicat capela.

În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii și adăposturi pentru familiile sătenilor în vremurile de restriște.

Cetatea de la Câlnic a fost restaurată între anii 1961-1964 de Direcția Monumentelor Istorice din România, sub coordonarea arhitectului Ştefan Balș.

În spațiile din cetate au fost și sunt organizate mai multe expoziții documentare și de artă, iar capela a devenit aula în care se desfășoară, sau mai bine zis s-au desfășurat până la izbucnirea pandemiei de coronavirus, simpozioane, colocvii și conferințe. În aceeași ambianță s-au desfășurat concerte și audiții de muzică medievală, renascentistă sau barocă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.