Mozaic

Gara din Alba Iulia, martorul tăcut a unui secol și jumătate de istorie

Gara din Alba Iulia, martorul unui secol și jumătate de istorie zbuciumată

Gara din Alba Iulia, construită în urmă cu peste un secol și jumătate, concomitent cu edificarea primei linii de cale ferată din Transilvania, Arad – Alba Iulia, a fost martor în cei 153 de ani de existență la multe dintre evenimentele care au marcat istoria României, cum ar fi Marea Unire de la 1918 sau încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria din 1922.

Renovată de mai multe ori, gara din Alba Iulia a fost și prima „eurostație” din Transilvania, inaugurată în urmă cu 15 ani.

Construită în stil neogotic, gara a fost ridicată într-un timp record, în mai puțin de un an, locuitorii din Alba Iulia numărându-se astfel printre primii din Transilvania care au beneficiat de „drumul de fier”.

Ea a fost construită în 1867 – 1868, odată cu realizarea „Primei linii de cale ferată din Transilvania”, Arad – Alba Iulia, și derivația ei, linia secundară Simeria – Petroșani.

Discuțiile despre dezvoltarea unei rețele de comunicații feroviare în Transilvania erau însă mai vechi, Imperiul Habsburgic elaborând după 1848 un program ce lua în calcul edificarea unei căi ferate pe traseul Arad – Alba Iulia – Sibiu – Brașov. Potrivit unui articol dedicat „Primei căi ferate din Transilvania”, apărut în 1971, în anuarul Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca, „Acta Musei Napocensis”, semnat de Ludovic Vajda, ministrul vienez al comerțului de la 1854, Bruck, considera că această linie „ia în considerare în chip mulțumitor interesele economice, politico-comerciale și strategice ale imperiului”.

În 1864, Guvernul austriac a aprobat un proiect de lege pentru începerea lucrărilor de construcție pe traseul Arad – Alba Iulia, fiind încredințată realizarea acestora „Societății căilor ferate din regiunea Tisei”. Deoarece lucrurile progresau foarte lent, „Societatea anonimă de mine și furnale din Brașov”, înființată de un consorțiu cu capital austriac, proprietară a minelor din Valea Jiului, direct interesată astfel, a solicitat să continue ea lucrările, cerând, totodată, autorizație pentru construirea liniei secundare Simeria – Petroșani.

La 18 august 1866, „Societatea de mine și furnale din Brașov” a obținut concesiunea construirii liniei de cale ferată Arad – Vințu de Jos – Alba Iulia, cu obligația de a răscumpăra cheltuielile de până atunci ale statului și cu prevederea de a da în uz linia Simeria – Petroșani la un an după finalizarea lucrărilor pe linia principală.

Lucrările de construcție au fost încredințate unei firme vieneze, deținută de baronii Klein, care se obliga să dea în folosință linia Arad – Alba Iulia până în 8 mai 1868, iar derivația Simeria – Petroșani până la 18 august 1868. Frații Klein au primit pentru linia principală 23 milioane de florini, iar pentru cea secundară 12 milioane de florini, după cum se arată în documentele vremii.

Construcția a început în 24 aprilie 1867, pe porțiuni, cu șine aduse din Anglia, cu muncitori italieni îndeosebi, dar ea nu a putut fi finalizată până în mai 1868, când era termenul de predare, fiind întâmpinate probleme îndeosebi la podurile de peste râul Mureș, cum era cel de la Zam, dar și din cauza inundațiilor. În 21 august 1868, primul tren personal, tractat de locomotiva „Partoș”, a parcurs traseul Arad – Deva.

Termenul de finalizare a lucrărilor până la Alba Iulia a fost amânat de mai multe ori.

„La 8 decembrie 1868, au sosit în gara Alba Iulia 25 vagoane – marfă, tractate de locomotiva cu aburi ‘Săvârșin’. (…). ‘Prima Cale Ferată din Transilvania’ a fost dată în folosință între Arad și Alba Iulia la data de 22 decembrie 1868. La ora 2 și un sfert a sosit la Alba Iulia cel dintâi tren personal, numit ‘Radna’. După cum relatează presa vremii, ‘asupra poporului adunat în șuvoaie în incinta gării, scena pe care mulți o trăiau pentru prima oară a avut un efect sensibil, încît nu era de mirare că uralele pline de însuflețire răsunau de pe buzele tuturora’”, se menționează în articolul semnat de istoricul Ludovic Vajda.

După deschiderea liniei, trenul pleca zilnic din gara Alba Iulia la 5 dimineața și străbătea traseul de peste 211 kilometri până la ora 13,45, când ajungea în Arad. Calea ferată avea o singură linie. Un număr de 173 de clădiri deserveau buna funcționare a căii ferate, 119 dintre ele fiind cantoane. La Arad, Simeria și Alba Iulia funcționau hale de cazane.

Inițial, au existat 16 stații și halte pe întreaga linie, remarcându-se prin circulația lor mai intensă stațiile Alba Iulia, Vințu de Jos, Simeria, Deva și Radna. Gara Arad era comună cu cea a Căii Ferate din Regiunea Tisei și cu cea a căilor ferate de pe linia Arad – Timișoara.

În ceea ce privește gara din Alba Iulia, aceasta a fost construită inițial din două corpuri de clădire identice, legate printr-un vestibul. Edificiul avea un peron acoperit.

„Poartă de intrare pentru orașul de pe malul Mureșului, gara din Alba Iulia și-a legat existența de numeroasele evenimente importante ce au avut loc de-a lungul timpului. A fost martora venirii participanților la Marea Adunare Națională de la 1 Decembrie 1918, a generalului Henri Berthelot, în ianuarie 1919, a Familiei regale care în numeroase rânduri a ales să facă voiajul până la Alba Iulia cu trenul”, arată Memoria Urbis, un proiect finanțat de Consiliul Local Alba Iulia și desfășurat de Universitatea „1 Decembrie 1918”, în parteneriat cu Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Astfel, prin gară au sosit mulți dintre cei care au fost prezenți în Decembrie 1918 la Alba Iulia.

Gara a fost prima clădire în care a fost înlocuită de pe frontispiciul imobilului denumirea maghiară Gyulafehervar cu cea de Alba Iulia – aflăm din documentele acelor vremuri.

Un scurt popas în gara din Alba Iulia a făcut, la 1 ianuarie 1919, și generalul francez Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România, prilej cu care au fost realizate mai multe fotografii de către Samoilă Mârza, cunoscut pentru posteritate ca „fotograful Unirii”.

Generalul Berthelot a fost întâmpinat de sute de oameni, printre care notabilitățile orașului, efective ale armatei române, populație civilă din Alba Iulia, Zlatna și alte zone din împrejurimi. Deși scurtă și desfășurată doar în gară, vizita a însemnat mult pentru oraș, ziarul local alocând două pagini prezenței generalului francez la Alba Iulia.

Edificiul gării a fost extins și renovat în anii 1922, 1929 și 2004 – 2006.

Astfel, în 1922, cu prilejul încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, gara a fost renovată.

Zeci de mii de persoane, printre care reprezentanți ai corpului diplomatic, trimiși speciali din mai multe țări și jurnaliști străini, sosiți aici majoritatea cu trenul, au fost prezente la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, la încoronarea ca suverani ai României Mari a Regelui Ferdinand și Reginei Maria.

Pentru organizarea încoronării a fost înființată o comisie guvernamentală. Pentru evenimentul de la Alba Iulia, principalele lucrări trebuiau să fie, în primul rând, „amenajările pentru o stație de cale ferată specială, cu 20 de linii pe care să poată gara trenurile cu invitați”, arhitectul Victor Gh. Ştefănescu ocupându-se de prospecțiuni, planurile de sit, măsurători, devize.

Încoronarea a avut loc într-o zi ploioasă de duminică. Regina Maria a menționat în caietele sale de însemnări că „cerul era întunecat, străzile erau pline de noroi, dar oricum nu ploua tare”.

Trenul regal a sosit la Alba Iulia în dimineața aceleiași zile, la fel ca alte garnituri care aduceau invitații, membri ai caselor regale, ai Guvernului, peste 400 de parlamentari, membri ai misiunilor diplomatice și presă străină.

Din cauza faptului că localitatea nu dispunea de infrastructura de cazare necesară, oaspeții, inclusiv suveranii, și-au schimbat toaletele în tren. „Nu cred că multe regine au fost nevoite să se îmbrace într-un tren pentru o atât de mare ceremonie cum este încoronarea lor. (…) Acolo (la Alba Iulia – n.r.) nu există loc de cazare nici pentru noi, nici pentru alții”, spunea, mai târziu, în memoriile sale, Suverana.

Familia regală a fost întâmpinată cu pâine și sare, după care întregul alai, cu regele și regina într-o caleașcă închisă, trasă de patru cai, s-a pus în mișcare spre Catedrala ortodoxă. În aceeași după-amiază, înalții oaspeții au plecat, tot cu trenul, de la Alba Iulia spre București, unde au urmat alte două zile dedicate actului Încoronării.

O altă renovare a avut loc în 1929, atunci când s-a sărbătorit un deceniu de la Marea Unire, urmată de cea realizată în perioada 2004 – 2006, printr-un program de reabilitare derulat din fonduri externe. Valoarea lucrărilor de reabilitare s-a ridicat la peste 3 milioane de lei.

Lucrările de reabilitare au vizat îmbunătățirea calității serviciilor pentru publicul călător, respectiv recompartimentarea și modernizarea spațiilor comerciale, a sălilor de așteptare, a caselor de bilete, finisaje și amenajări interioare, fluidizarea traficului pentru publicul călător, reabilitarea instalațiilor sanitare, termice, electrice, modernizarea sistemului de informare a călătorilor.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.