Mai mulți parlamentari au propus, într-un proiect, ca în cazul în care zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se suprapun cu sâmbetele și duminicile, liberele să se acorde în următoarele zile, imediat după cele de repaus săptămânal.
Propunerea legislativă modifică şi completează în acest sens articolul 139 alin. 2 din legea 53/2003 – Codul Muncii.
Semnatarii inițiativei legislative sunt 26 de deputați PNL şi doi deputați PSD.
„Acordarea zilelor libere se face de către angajator. În situația în care zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează se suprapun peste zilele de repaus săptămânal, de regulă sâmbătă şi duminică, zilele libere se acordă în zilele care succedă celor de repaus săptămânal”, prevede proiectul.
„Depinzând de anul calendaristic, sunt incidente situații în care unele dintre zilele de sărbătoare legală coincid cu zilele de repaus săptămânal, astfel că salariații nu beneficiază de drepturile lor legale prevăzute la art. 139 alin. 1 din legea 53/2003 – Codul Muncii”, menționează, în expunerea de motive a proiectului, inițiatorii, printre care liderii deputaților PNL şi PSD, Gabriel Andronache şi Alfred Simonis.
Potrivit acestora, „legiuitorul doreşte ca atunci când este incidentă situația suprapunerii zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează cu zilele de repaus săptămânal, zilele libere să se acorde în zilele care succedă celor de repaus săptămânal şi, astfel, să obțină scopul dorit de legiuitor, acela ca angajații să se bucure de acest beneficiu”.
Ei au exemplificat că, anul acesta, angajatorii vor fi obligați să acorde salariaților 9 zile libere, deoarece, din totalul sărbătorilor legale, un număr de 9 vor fi în cursul săptămânii, iar restul de 6 în weekend.
„În concluzie, anul acesta salariații români vor avea 2 zile libere legale în plus față de 2021, când 7 dintre sărbătorile legale au fost în timpul săptămânii, iar restul de 8 în weekend”, au precizat inițiatorii.
Aceştia au susținut că „se urmăreşte ca zilele de sărbătoare legală să nu depindă de o situație fortuită din punct de vedere calendaristic, ci în orice an cetățenii să beneficieze efectiv de zile libere”.
„Dacă nu s-ar realiza această modificare legislativă, zilele de sărbătoare legală care se suprapun peste zilele de repaus săptămânal nu ar mai avea valoarea de zile nelucrătoare, aşa cum doreşte legiuitorul, deoarece zilele de repaus săptămânal sunt deja zile nelucrătoare per se”, au explicat aceştia.
Totodată, ei au arătat că un element important al acestei modificări legislative ar fi „planificarea din timp a activității sectorului privat cu cea a sectorului public, sectoare aflate în interdependență, deoarece va oferi sustenabilitate nevoilor societății de a-şi putea desfăşura activitatea în mod coordonat”.
„Această reglementare va veni în ajutorul companiilor din sectorul privat, astfel acestea îşi vor putea gestiona din timp activitățile şi perioadele libere, pentru a se alătura angajaților din sectorul public. Armonizarea acestor sfere oferă şi posibilitatea programării activităților familiale în familiile în care părinții lucrează în ambele sectoare economice (public şi privat), măsură apreciată nu doar de către angajatori şi angajați, dar şi de unitățile turistice. În egală măsură, prin posibilitatea de a se pregăti din timp pentru mini-vacanțele astfel stabilite, turiştii îşi pot planifica în avans aceste mini-vacanțe, iar agențiile de turism se pot pregăti cu oferte dedicate familiilor şi altor categorii de turişti”, au mai susținut inițiatorii.
Ei au menționat şi că angajații români au cele mai puține zile libere din Uniunea Europeană – 15 zile, „față de spanioli care se bucură de 37 de zile libere de la stat, iar elvețienii de 28, la fel şi britanicii, olandezii, germanii şi portughezii”.
„Această reglementare poate fi interpretată şi ca o încercare de aliniere la situațiile similare ale salariaților din UE, fără a mai fi nevoie a se declara şi alte zile ca fiind nelucrătoare, iar de zilele deja existente, stabilite ca nelucrătoare, angajații români să poată beneficia în mod efectiv. (…) Raportat la dispozițiile principiilor fundamentale ale dreptului muncii, egalitatea de tratament, libertatea muncii, precum şi la drepturile salariaților, propunerea legislativă nu intră în contradicție cu prevederile acestora şi nu prezintă nicio altă inadvertență juridică fală de alte prevederi ale Codului muncii”, au mai arătat inițiatorii.
Proiectul va intra mai întâi în dezbaterea Senatului, apoi a Camerei Deputaților, care este for decizional.
