Sfântul Proroc Miheia este pomenit în calendarul creștin ortodox în ziua de 14 august.
Ortodoxe
- Înainte-prăznuirea Adormirii Maicii Domnului;
- Sf. proroc Miheia
Greco-catolice
- Sf. pf. Micheia. Sf. Maximilian Kolbe
Romano-catolice
- Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.
Prorocul Miheia era cu neamul din seminția lui Efrem.
El a trăit în Israel în aceleași zile, în care a fost și Sfântul Proroc Ilie, împărățind atunci peste Israel, în Samaria, regele Ahab și cu soția sa Izabela; iar peste iudei, în Ierusalim, fiind rege Iosafat.
„În vremea aceea, semințiile celor doisprezece fii ai lui Iacov erau despărțite în două împărății. Deosebită era împărăția celor două seminții: a lui Iuda și a lui Veniamin – aceasta se numea împărăția lui Iuda, iar scaunul ei era Ierusalimul; și deosebită era împărăția celor zece seminții care se numea a lui Israel, iar scaunul aceleia era Samaria, și în stăpânirea împărăției acelui Israel era seminția lui Efrem, neamul și patria Prorocului Miheia”.
Sfântul Miheia îl mustra pe regele Ahab, pentru aceleași greșeli pentru care îl mustra și Sfântul Ilie: pe de o parte, pentru depărtarea lui de la Dumnezeu spre închinarea la idoli, iar pe de alta, pentru nedreptățile pe care le făcea.
„Iar împăratul ura pe prorocul care-l mustra, dar nu îndrăznea să-l ucidă, temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu și rușinându-se de cinstea și de sfințenia îmbunătățitului bărbat; încă și înfricoșându-se de împlinirea cuvintelor lui cele prorocești”.
Sfântul proroc Miheia a trăit o viață îndelungată, iar după trecerea la Domnul a fost înmormântat în satul Marisi. Moaștele sale au fost descoperite alături de ale Sfântului Proroc Avacum, atunci când Biserica creștină trecuse de perioada persecuțiilor, în timpul împăratului Teodosie II (408-450). (sursa: vol. „Viețile Sfinților”)
