Creștinii ortodocși prăznuiesc joi, 6 august, Schimbarea la Față a Domnului, unul dintre cele 12 praznice împărătești ale anului bisericesc. Sărbătoarea amintește de momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos Și-a arătat dumnezeirea înaintea apostolilor Petru, Iacov și Ioan, pe Muntele Tabor. Potrivit Agerpres, sărbătoarea este cunoscută în tradiția populară și sub denumirea de Preobrajenia sau Probojenia, termen care provine din slavonă și înseamnă „transformare” sau „schimbare”.
Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos este prăznuită de creștinii ortodocși în fiecare an, pe 6 august. Sărbătoarea este cunoscută în popor și sub denumirea de Preobrajenia sau Probojenia, care provine din slavonă și înseamnă „transformare” sau „schimbare“.
Minunea Schimbării la Față a Domnului s-a săvârșit cu puțin timp înainte de Pătimirile Sale, în anul 33, când i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și au urcat împreună pe Muntele Taborului:
„S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: ‘Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una’. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L“. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte’. (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36)
Este o sărbătoare mai nouă decât celelalte praznice împărătești. Se pare că a fost la început aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în secolul al IV-lea de Sfânta Elena pe locul de pe Muntele Taborului, unde Domnul S-a schimbat la Față.
Atât în Răsărit, cât și în Apus, serbarea ei începe a fi menționată în documente din prima jumătate a secolului al V-lea, de când avem cuvântări în cinstea ei, de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului, Patriarhul Chiril al Alexandriei și Papa Leon cel Mare. Este menționată și într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul al VII-lea, iar în sinaxarele constantinopolitane și în alte cărți liturgice, manuscrise grecești, apare pe la începutul secolului al VIII-lea.
În secolul al VIII-lea, Sfântul Andrei Criteanul a lăsat o frumoasă predică festivă la această sărbătoare. Până în secolul al VIII-lea, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul, căci Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Cosma de Maiuma compun imne pentru slujba zilei.
În această zi se aduc în biserici prinoase (pârga) din struguri, se binecuvântează și se împart (obicei creștin vechi, amintit în Canonul 28 al Sinodului Trulan). Tot de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, în Biserica Rusă se face, în biserici și la cimitire, pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor care și-au jertfit viața pentru apărarea patriei.
