Echinocțiul de toamnă 2022. Momentul în care ziua este egală cu noaptea

În anul 2022 echinocțiul de toamnă este vineri, 23 septembrie, la ora 4.04 (ora României). Această zi reprezintă momentul în care ziua este egală cu noaptea.

În anul 2022, echinocțiul de toamnă are loc la 23 septembrie: 04:04 (timp legal românesc) și reprezintă momentul în care Soarele, în mișcarea sa aparentă anuală, trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc.

Trecerea în anotimpul toamna, din punct de vedere astronomic, este marcată de echinocțiul de toamnă, moment în care ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ. Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă.

Echinocțiul de toamnă 2022, în 23 septembrie

De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. De când a fost alcătuit calendarul gregorian (1582), echinocțiul de toamnă s-a produs în zilele de 21, 22, 23 sau 24 septembrie, mai des însă la 22 sau 23 septembrie.

După echinocțiul de toamnă, ziua (perioada de timp iluminată de Soare într-un ciclu de 24 de ore) devine tot mai mică iar noaptea tot mai mare până la solstițiul de iarnă, din 21 decembrie 2020.

Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. Cuvântul „echinocțiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” și „nox”, „noctis” – „noapte”.

Calendarul popular păstrează în zona echinocțiului de toamnă amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea și renașterea Zeiței Mumă, de origine neolitică, peste care părinții bisericii creștine au suprapus moartea, numită Adormirea (15 august), și nașterea Fecioarei Maria (8 septembrie).

La 8 septembrie, sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mică) marchează sfârșitul verii și începutul toamnei. Unele obiceiuri ale sărbătorii au fost preluate de următoarea sărbătoare din calendarul creștin, Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie). La aceste sărbători, hotar între vara și iarna anului agrar, oamenii de la sate desfășurau numeroase practici cultice, profilactice și economice (observații astronomice și pronosticuri meteorologice, culegerea plantelor de leac și altele). Vremea se răcește, începe migrația păsărilor, iar o vorbă populară spune că acum se schimbă pălăria cu căciula.