Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a afirmat marți că încoronarea de la Alba Iulia a fost „ultimul act fundamental întregitor al Marii Uniri”, prin acest act voința de unire a poporului român fiind consfințită pe deplin în fața țării, în fața lumii și, „mai ales, în fața lui Dumnezeu”.
„Încoronarea a fost ultimul act fundamental întregitor al Marii Uniri. Fără încoronare, Marea Unire rămânea neîmplinită. Prin organizarea impecabilă a actului, cel puțin așa s-a văzut dinafară, chiar dacă noi știm că au fost și discuții foarte multe privind încoronarea, prin acest act, voința de unire a poporului român a fost consfințită pe deplin în fața țării, în fața lumii și, mai ales, în fața lui Dumnezeu”, a spus Pop, la sesiunea festivă „Centenarul Încoronării”, eveniment dedicat împlinirii a o 100 de ani de la încoronarea de la Alba Iulia a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Întregite, desfășurată în Aula Academiei Române.
„Poporul român a privit totul ca pe un act de sacralitate. Nu a fost o noutate în istoria noastră. Încoronările vin din Evul Mediu. Nu știm exact toate detaliile lor, dar avem izvoare care le pomenesc și știm că domnia, forma noastră de monarhie, până când am adoptat monarhia constituțională, nu era deplină fără încoronare”, a arătat Pop.
Președintele Academiei a accentuat că „încoronarea aceasta în Cetatea Unirii, acolo unde Mihai Viteazul a clădit catedrală mitropolitană, care a fost apoi dărâmată, foarte aproape de palatul princiar, era un semn extraordinar și de continuitate, în raport cu tradiția, și de viziune, în raport cu viitorul”.
Pe aceeași linie, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, a susținut prelegerea „Monarhia dinaintea monarhiei. Consacrarea dinastică la români”, detaliind tradițiile monarhice în Ţările Române, de la primii Basarabi, până la Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare și Maria Voichița, Neagoe Basarab cu Despina Milița și fiul lor Teodosie, Radu cel Mare ș.a., regăsite în vechi cronici și documente de epocă, ori în tablourile votive ale unor mănăstiri, precum cele de la Curtea de Argeș, Cozia, Târgoviște, Voroneț, ori de la Snagov, Tismana, Bucovăț sau Sucevița.
„Astăzi, când celebrăm centenarul unei încoronări, care sigila simbolic Unirea din 1918, desăvârșind și independența din 1877 și proclamarea regalității de la 1881, se cuvine, cred ca onorând dinastia germană de Hohenzollern – devenită atât de românească – să nu uităm cumva că prin păstrarea statalității noastre de-a lungul a mai mult de jumătate de mileniu am fost singurul popor din această parte de Europă care și-a avut dinastii medievale și premoderne sau, uneori, încercări de nouă înjghebare dinastică, cu alte cuvinte o monarhie care a premers monarhiei de după 1876, modernizatoarea României”, a spus Theodorescu.
Prof. Georgeta Filitti, membru de onoare al Academiei Române, a reînviat atmosfera zilelor de acum 100 de ani, în comunicarea cu tema „Încoronarea între simbolistica regală și spectacol”, în timp ce directorul general al Muzeului Național Peleș, istoricul Narcis Dorin Ion, a trecut în revistă „oaspeții de seamă ai serbărilor Încoronării”.
Comentarii recente