Un iepure pitic Cap de Leu, pe nume Rontzi, și un arici pitic african, adică Amber, au fost alegerile unei familii din Alba Iulia atunci când membrii acesteia au decis să-și ofere dragostea și unor animale de companie, conștientizând, totodată, că un cățel e mai greu de crescut, în primul rând pentru el, într-un apartament.
Totul a început în urmă cu un deceniu, atunci când, întrebat de mamă „ce îți dorești de Paști cadou?”, copilul a răspuns „un iepuraș”.
„Eu sunt mare iubitoare de câini, doar că nu vreau să chinui animalele. Dacă am un animal, vreau să-i ofer toate condițiile. Pentru că stau la bloc, pentru că iubesc câinii, deși avem un spațiu generos, m-am gândit că într-un apartament nu e locul propice să crești un câine. Așa că m-am gândit să iau un animal de companie mai mic. În primul rând, pentru copil. Ştim foarte bine beneficiile animalelor de companie asupra psihicului copilului. Drept urmare, la întrebarea ‘ce să-ți iau de Paști cadou’, mi-a zis, mai în treacăt, mai în glumă, avea vreo 8-9 ani, ‘un iepure’. M-am documentat, am găsit o rasă de iepure care este strict ca animal de companie destinat, iepure pitic Cap de Leu”, ne-a explicat cum a început totul mama lui Tudor, Simona Lodroman.
Iepurașul a rămas în familia Lodroman timp de opt ani și jumătate, undeva la limita vârstei de supraviețuire a unui astfel de animăluț.
„Viața lui, lungă și bună zic eu, a fost la noi în familie. Numele a fost ales de copil: Rontzi, pentru că știam că iepurele ronțăie, doar că al nostru, foarte bine crescut, nu a ronțăit nimic. L-am pierdut în 2021, în septembrie. N-am simțit nevoia să înlocuim acest animal, pentru că a fost mult prea important pentru noi. L-am dus în vacanțe, în concedii, peste tot unde am fost noi. N-am simțit nevoia să-l înlocuim imediat, doar că băiatul, în clasa a XI-a deja, a simțit nevoia asta. El își dorea de mult timp și un arici african. Stând mult pe internet, documentându-se despre animale, a prins drag de animale și în special de acest tip de arici pitic african”, a declarat, pentru Agerpres, Simona Lodroman.
Ea a adăugat că băiatul a fost și este foarte responsabil în ceea ce privește îngrijirea lui Rontzi și, acum, a lui Amber, chiar dacă, uneori, mama este cea care face mai multe lucruri în acest sens.
„Noi considerăm că suntem patru membri în familie. Noi am rezonat toți trei, eu, soțul și băiatul”, a spus Simona.
Amber a intrat în familia Lodroman în urmă cu un an și jumătate.
„Este fetiță ariciul. Am achiziționat-o în septembrie 2021. Eram într-o mini-vacanță, la Arad. În 1 septembrie l-am pierdut pe Rontzi. În 4 septembrie, mergeam la Arad, așa era programat. Fiul meu știa, deși nu mi-a zis, că există un magazin de animale acolo, foarte cunoscut, și chiar văzuse că există un arici pitic african. L-am cumpărat pe 6-7 septembrie. A fost în perioada în care a scăpat de înțărcare de mamă, undeva la 2 luni. Am luat-o chiar în cel mai bun moment ca să o putem crește noi, să nu mai depindă de mamă și de laptele matern. O cheamă Amber. Venind spre Alba Iulia spre casă, ne gândeam ce nume să-i punem. Şi mi-a venit în minte, fiind în septembrie, september, în engleză, amber, mi-a părut că sună frumos”, ne-a povestit Simona.
Întrebată prin ce anume se deosebește un arici pitic african de un arici normal, Simona a răspuns, glumind, că, ținând cont de contextul actual, prin faptul că e necesar un consum mai ridicat la energie. Ea a precizat că un arici pitic african are nevoie de foarte multă căldură.
„E o deosebire fantastică în ceea ce privește forma lui, mărimea lui față de un arici de câmp, obișnuit. E mult mai mic, dar are nevoie, în primul rând, de foarte multă căldură. Dacă nu are căldură, un arici normal ar intra în hibernare. Hibernează undeva la câteva luni. Un arici pitic african dacă îl lași fără căldură intră în hibernare, doar că moare după câteva zile. Dacă nu are hrană, nu rezistă. Ceilalți arici, de câmp, rezistă. Căldură înseamnă undeva la 23 de grade Celsius, în mod constant. Vara trebuie să fii foarte atent, atunci când ai aer condiționat, să nu faci foarte rece. Undeva la 23 de grade este perfect”, a explicat Simona.
Ea a mai spus că Amber are la dispoziție foarte multe căsuțe care sunt îmblănite, fiind deci călduroase, și chiar dacă e o temperatură în cameră de 21 de grade nu simte lucrul acesta, pentru că stă înăuntru.
„În momentul în care am adus iepurele pitic Cap de Leu acasă, i-am oferit cușca. Doar că noi am vrut să-l și dresăm cumva. Am citit că, în ciuda părerilor unora, chiar și iepurașul poate fi dresat. I-am lăsat foarte mult spațiu și i-am spus că nu-i voie. Foarte mult timp a auzit asta, doar că îi spuneam numai în momentele în care voia să își facă nevoile nu în cușcă, ci pe lângă. S-a învățat foarte repede, de mic. Drept urmare, animalele noastre nu trăiesc în cușcă. În cazul iepurașului, în cușcă însemna pentru el momentul în care mânca, voia să bea apă, avea atașat de cușcă dispozitivul pentru apă, și atunci când își făcea nevoile fiziologice. Iar în rest era în vârful patului, lângă noi, pe covor. În cazul ariciului e un pic mai dificil, în sensul în care toată noaptea e ținut în cușcă, pentru că este un animal nocturn, iar pentru el noaptea înseamnă multă activitate. Ca atare, nu ne permitem să-l lăsăm afară noaptea. În rest e liber”, ne-a dezvăluit Simona.
În ceea ce privește hrana, la fel ca Rontzi, nici Amber nu este pretențioasă la mâncare.
„E o mâncare specială pentru arici, mâncarea de bază, care nu costă foarte mult. În plus, există mâncarea pentru pisici mici, cea tip cărniță cu sos, iar pe lângă, o banană, o salată, un ardei, dar foarte puțin. Mâncarea de bază e cea solidă, bobițele pentru arici. Nu e foarte scumpă mâncarea, dar sunt foarte scumpe serviciile veterinare”, ne-a mărturisit Simona. Potrivit acesteia, costurile lunare, cu mâncare, cu servicii veterinare, cu vitamine, pot varia între câteva zeci sau câteva sute de lei, depinde de necesitățile animalului în luna respectivă.
În ceea ce privește greutatea unui arici pitic african, o femelă ajunge undeva la 500 de grame, Amber având, la aproape doi ani, 550 de grame. În ceea ce privește media de viață, un astfel de arici trăiește între 5 și 8 ani.
Un arici pitic african nu face gălăgie și se manifestă de obicei atunci când îi place ceva, scoțând niște sunete ușor perceptibile și ridicându-și țepii. Simona ne-a spus că e o diferență între țepii unui arici obișnuit, de câmp, și țepii unui arici pitic african, în sensul că sunt mai mici, dar la fel de ascuțiți.
„Ariciul pitic african își recunoaște un stăpân sau cel mult doi. La noi, sunt eu și copilul. În orice poziție aș pune-o, ea stă. O pupăm foarte mult. Nu are treabă, stă. În schimb, reacționează la soțul meu. Soțul meu nici acum nu poate relaționa cu ea. În momentul în care se apropie, își ridică țepii. Reacționează și verbal, cumva, cu un ‘câh’. Eu și băiatul, pe care ne recunoaște ca stăpâni, nu avem treabă. Are un simț al mirosului extrem de bun și atunci reacționează, ridică țepii. Eu încă nu am fost mușcată, nici înțepată”, a punctat Simona.
Pentru Amber, familia a renunțat chiar la cazarea făcută la un hotel din Bulgaria care între timp își schimbase politica și nu mai accepta animale de companie. „Am schimbat biletul. Am găsit un hotel unde am întrebat dacă putem veni cu un arici, m-a rugat managerul hotelului să trimit o poză cu Amber și mi-a zis: ‘cu drag, vă așteptăm’. Ne-a acceptat”, și-a adus aminte Simona.
Ea a subliniat că e foarte important să cumperi un animal de companie dintr-un loc autorizat, astfel încât atunci când pleci din țară cu el să ai toate actele în regulă, cu toate vaccinurile făcute, pentru că te poți trezi după aceea că se îmbolnăvește și tu nu-i cunoști istoricul.
„Ca să poți să ieși din țară cu un animal de companie îți trebuie foarte multe acte de la veterinar, acte care sunt valabile doar 10 zile. Cu numărul mașinii, cu cine merge etc. Veterinarul îți face astfel de acte pentru a putea părăsi țara cu animalul doar pe baza actelor existente pe care tu le ai”, a arătat Simona.
Ea a mai punctat un aspect – cel al lipsei unui cimitir dedicat animalelor în județul Alba.
„Noi, cei care avem animale de companie, mai mici sau mai mari, pe care le ținem în apartament, avem o problemă cu momentul de final al vieții lor. Nu ai la dispoziție o curte sau o grădină unde să-l poți înmormânta. Sunt foarte puține incineratoare pentru animale. Rontzicu are propriul lui loc de veci, la cimitirul animalelor din Hunedoara. Acolo are un loc de veci, plătit pe 10 ani, după care reînnoim pe alți 10 ani, la care putem să mergem cu o lumânare ori de câte ori simțim nevoia și la care mergem ori de câte ori suntem în zonă. În Alba nu există așa ceva, doar poate aude cineva și…Nu ne e la îndemână la Hunedoara, însă ești liniștit când știi că există așa ceva”, a afirmat aceasta.
Simona ne-a mai dezvăluit că sunt stări de agitație, de nervozitate, de neliniște pe care animalul ți le preia.
„Vorbesc din experiența mai mult cu iepurele pitic Cap de Leu. Îți preia acele stări și are o capabilitate și putere de a ți le întoarce și transforma în ceva bun și pozitiv. De exemplu, copilul meu era în clasa a VIII-a, se pregătea pentru examenul de Evaluare Națională, era extrem de agitat, cu foarte multă materie de înmagazinat, și îmi aduc aminte că era întins pe burtă, pe covorul din camera lui, și iepurașul stătea cu el chiar și 3-4 ore. Nu se mișca de lângă el, cât învăța băiatul. Cu Amber, primul lucru pe care îl facem dimineața, când ne trezim, este să vedem ce face, deși e ora când încă doarme. O trezim, dar nu se supără. Când o luăm în brațe, e voioasă și ne transmite liniște”, a mai spus aceasta.
Ea a încheiat afirmând că existența în viața familiei sale a lui Rontzi și Amber a demonstrat că influența unui animal asupra psihicului uman „este aur curat”.
Comentarii recente