Procedura de obținere a finanțării, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), pentru construcția fabricilor de reciclare în România este îngreunată semnificativ, chiar blocată, din pricina unor unor erori nereglementate din ghidul de finanțare, publicat de Administrația Fondului pentru Mediu și aprobat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.
Afirmația aparține Cristian Pocol, președintele Asociației Respo DEEE, care explică de ce aceste erori blochează accesul la cei 286.000.000 de euro disponibili pentu construcția unor astfel de fabrici în România.
La nivel național există mai puțin de 10 fabrici de reciclare ce funcționează la standardele UE. Astfel, perspectiva de a obține finanțare pentru construirea de astfel de fabrici de reciclare prin PNRR poate fi considerată o șansă majoră și unică.
Pentru a dezvolta industria de reciclare, România poate accesa prin PNRR o sumă uriașă, de 286.000.000 de euro, doar pentru construcția unor astfel de fabrici, cu maximum 8,4 milioane de euro/ proiect, în regim de cofinanțare. Costul implementării unei fabrici de reciclare depășește însă 10-12 milioane de euro, iar, din PNRR, s-ar asigura maximum 75% din această valoare, restul sumei urmând a fi asigurată din surse proprii de către investitori.
Dacă ar fi accesate toate fondurile nerambursabile, țara noastră ar putea avea nu mai puțin de 34 de fabrici de reciclare de deșeuri, cu un impact economic uriaș și o scădere semnificativă a impactului negativ pe care aceste deșeuri îl au asupra mediului.
Ghidul de finanțare pentru fabrici de reciclare conține însă o serie de erori și este imposibil de pus în practică de către investitori, astfel că România este în pericolul de a pierde complet acest ajutor nerambursabil din partea Uniunii Europene.
„Din momentul publicării, în iulie 2022, acest ghid a fost plin de erori. A fost modificat de trei ori până acum, însă adăugirile au complicat și mai tare situația. Nu a existat însă niciun dialog direct cu investitorii pe baza acestui ghid, care să ajute astfel la identificarea problemelor și rezolvarea lor pentru a putea să dezvoltăm această industrie în România. În ghid se vorbește de o cofinanțare între 50-75% în funcție de zonă, iar la costul unei fabrici de reciclare poate rezulta o diferență chiar și de 2 milioane de euro între regiuni, ceea ce reprezintă un tratament ilegal și discriminatoriu. Spre exemplu, dacă eu sunt investitor în Prahova primesc 75% cofinanțare, iar, dacă am fabrica în Timiș, doar 60%. Nimeni nu înțelege criteriile pentru astfel de diferențe”, declară Cristian Pocol.
Problemele nu se opresc însă aici. Ministerul Economiei nu a fost implicat deloc în aceste discuții, iar, pentru implementarea proiectelor, nu a existat nicio discuție între autorități și sistemul bancar.
„Ghidul, în varianta de acum, este sortit eșecului pentru că investitorii nu pot asigura cofinanțare pentru restul sumei de bani necesare construirii fabricii. Nu a existat nicio discuție între autorități și sistemul bancar (…) Cum să construiești astfel de fabrici când nu ai suport bancar?”, se întreabă, concluziv, Cristian Pocol.
Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor pentru modificarea Ghidului specific este aflat acum in dezbatere doar pe site-ul ministerului, însă, în lipsa unui dialog constructiv cu potențialii investitori, România poate pierde șansa de implementare a unei industrii de reciclare eficiente și aliniate la standardele Uniunii Europene. Conform Legii 52/2003, republicată și cu modificările ulterioare, organizarea unei dezbateri publice în acest sens este imperios necesară, spune Cristian Pocol, având în vedere numeroasele aspecte din acest ghid ce fac imposibilă îndeplinirea condiților de potențialii solicitanți, care ar fi eligibili pentru a accesa aceste fonduri prin PNRR.
Comentarii recente