Municipiul Blaj găzduiește, sâmbătă și duminică, Sărbătoarea Libertății, evenimentul cultural care îmbină istoria, muzica bună și tradițiile autentice românești. Proiect cultural este dedicat unuia dintre cele mai importante momente din istoria românilor și se va desfășura pe Câmpia Libertății din Blaj, locul istoric unde a avut loc Adunarea Națională din 1848.
În prima zi a sărbătorii, manifestările vor debuta la ora 18:00 cu un concert extraordinar pop-clasic Opera Grup Project, alături de soliștii Geani Brad (bariton), Alexandru Pal (nai) și Georgeta Plută (soprană). Opera Group Project a luat naștere în toamna anului 2008 la inițiativa contrabasistului și tenorului Alexandru Mânzat. Componenții grupului sunt instrumentiști de mare valoare și cu mare experiență profesională, în mare parte membrii ai Orchestrei Operei Naționale Române din Cluj Napoca.
În program este inclus apoi un recital extraordinar al Fanfarei Transilvania junior, iar seara se va încheia cu o petrecere în aer liber „Retro Night Fever”.
A doua zi a sărbătorii este dedicată folclorului autentic și cuprinde un spectacol extraordinar susținut de Ansamblului Folcloric al Județului Alba, dirijor Alexandru Pal. Pe scenă vor urca artiști îndrăgiți de folclor printre care amintim pe Veta Biriș, Reta Rus, Marinela Baba, Dorina Narița, Roxana Reche, Bogdan Toma, Oana Bozga Pintea, Mirela Mănescu, Nicolae Plută, Floricica Moga, Ina Todoran, Adina Popa, Alexandra Băcilă, Iulia Schiau, Cristina Căpâlnean, Maria Uțiu, Daria Costea, Alina Cucui. De asemenea, în cadrul spectacolului vor evolua și grupurile tradiționale din Crăciunelu de Jos, Valea Lungă, Cergău, Sâncelenii și Biienii.
Pe tot parcursul zilei, Fun Gimn înseamnă o serie de activități pentru copiii prezenți la sărbătoare. Evenimentele de pe Câmpia Libertății de la Blaj vor fi prezentate de jurnalista Andreea Bogdan.
Sărbătoarea Libertății este organizată de Consiliul Județean Alba prin Centrul de Cultură „Augustin Bena”, în parteneriat cu Primăria Municipiului Blaj.
Sărbătoarea Libertății este deja un eveniment de tradiție și are loc pe Câmpia Libertății din Blaj, locul de desfășurare al Adunării Naționale din 3/15 mai – 5/ 17 mai 1848. Această adunare a românilor transilvăneni, în timpul Revoluției de la 1848, a fost momentul exprimării publice a revendicărilor naționale, politice, religioase și sociale.
Adunarea Națională de la Blaj, un moment important din istoria românilor
Adunarea Națională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1948 a fost una dintre adunările românilor din Transilvania din timpul Revoluției de la 1848, prin care aceștia și-au expus revendicările naționale, politice, religioase și sociale, pentru ca națiunea română din Ardeal să beneficieze de aceleași drepturi ca și celelalte națiuni care locuiau în această provincie. Punctele votate de Adunarea Națională de la Blaj din 3/15 mai – 5/17 mai 1848 sunt cele de mai jos.
Guvernul maghiar al Transilvaniei nu a oprit oficial ținerea acestei adunări naționale, așa cum a fost în cazul precedentei, care a avut loc tot la Blaj, în Duminica Tomii. De data aceasta el a încercat dezbinarea românilor pe criterii religioase, permițându-le acestora să se adune în cadrul a două întâlniri, una ortodoxă, cealaltă greco-catolică, cu mențiunea ca una să aibă loc la Sibiu, iar alta la Blaj. Episcopii români Șaguna și Lemeni au ignorat însă aceste ordine ale guvernului și au organizat o singură adunare românească, la Blaj, care avea să înceapă la 3/15 mai 1848. Pentru aceasta, pe 5 mai (stil vechi) 1848 guvernul maghiar a trimis note de imputare episcopilor români, dar nu a făcut alte încercări oficiale de a opri adunarea, cum a fost în cazul celei din Duminica Tomii. Au fost luate alte măsuri pentru a-i intimida pe români și a-i descuraja, pentru a nu participa la adunare: Florian Micaș, deținut politic în temnița de la Cluj, a fost mutat la cea din Târgu Mureș, în condiții mizere, pe motiv că Blajul era prea aproape de Cluj și exista posibilitate ca românii întruniți acolo să încerce eliberarea acestuia; țăranii români care participaseră la Adunarea Națională din Duminica Tomii erau bătuți crunt de domnii de pământ pentru că participaseră sau chiar și numai pentru curajul de a vorbi despre ce se întâmplase acolo. Răspunsul românilor a fost o hotărâre și mai mare de a participa la adunarea din 3/15 mai.
Pregătirea Marii Adunări Naționale de la Blaj a avut loc mai ales la Sibiu, unde se adunaseră intelectualii români. Aici venise de peste Carpați August Treboniu Laurian, de la Blaj canonicii Cipariu și Sereni, care împreună cu alții au discutat planul de acțiune pentru viitoarea adunare. Propunerea lui Simion Bărnuțiu, aprobată de toți cei prezenți, a fost ca la Blaj să se realizeze următoarele trei puncte:
- Națiunea română să se declare pe sine de națiune liberă și independentă
- Să se depună jurământ de fidelitate împăratului austriac
- Să protesteze împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria
Cu o săptămână înainte de Marea Adunare a sosit la Sibiu de la Carloviț episcopul ortodox Andrei Șaguna, fiind primit cu mare pompă de sibieni.
Guvernul maghiar a încercat să intervină în desfășurarea viitoarei Mari Adunări Naționale și să o țină sub controlul său. Astfel, după ce prin funcționarii săi încercase să determine protopopii români să se declare favorabili unirii Transilvaniei cu Ungaria, la 7 mai (stil nou) 1848 a cerut episcopilor români ca la Marea Adunare să admită numai un număr limitat de români, iar aceștia să se întrunească nu sub cerul liber, ci în biserică, pentru a putea fi ușor ținuți sub control. La 8 mai 1848 episcopilor li s-a pus în vedere ca la adunare să fie admiși numai clerici, fiind interzisă prezența delegaților civili de la sate, iar dacă aceștia se vor prezenta totuși, să fie trimiși imediat acasă.
Din partea guvernului maghiar au fost numiți comisari pentru această adunare Banffy Miklos, comite suprem al comitatului Alba Inferioară, și Szabo Lajos, consilier gubernial. La ordinele celui din urmă s-a pus armata care avea să fie prezentă la adunare și care avea rolul să mențină ordinea.
Efervescența națională a românilor a crescut mult în zilele dinainte de adunare. Ei erau hotărâți să își expună pretențiile naționale, așa cum făcuseră și celelalte națiuni din Imperiul Austriac și Ungaria.
Cu toate că Marea Adunare Națională era programată să înceapă luni, 15 mai 1848, românii au început să se adune la Blaj încă de vineri, 12 mai. Sâmbătă, 13 mai, a sosit la Blaj de la Sibiu episcopul ortodox Șaguna, însoțit de intelectualii români din Sibiu și Brașov. Alaiul său a fost întâmpinat cu mare pompă de români, iar la Mânărade, în apropiere de Blaj, l-a așteptat o delegație a clericilor români greco-catolici, care l-a invitat să locuiască pe durata adunării împreună cu episcopul Lemeni.
Inițial, episcopul Șaguna intenționase să locuiască într-o baracă de lemn construită în mijlocul pieței din Blaj. A acceptat invitația greco-catolicilor și s-a așezat la curtea episcopală din Blaj. Tot sâmbătă, spre seară, au sosit din Țara Moților Avram Iancu și Ioan Buteanu, iar de pe Câmpie Vasile Macariu Moldovan, însoțiți de mii de români.
Duminică dimineața, 14 mai, piața din Blaj era plină de români, iar tribunii vorbeau cu aceștia și îi învățau ce trebuie să facă și să știe. Cu toată mulțimea prezentă, nu a avut loc nici un incident neplăcut și nici o tulburare, fiind menținută cea mai mare disciplină. Tribunii au continuat să învețe poporul până la începerea liturghiei, ținută în biserica din Blaj. După terminarea acesteia, cei doi episcopi români au trecut prin mulțime la braț, în semn de unire între românii ortodocși și cei greco-catolici. Din piață, cei doi au plecat la curtea episcopală, iar în biserică au rămas intelectualii români pentru a pregăti programul zilei următoare. Pe lângă românii transilvăneni erau prezente delegații din alte părți locuite de români, cum ar fi Bihorul, Banatul și provinciile românești de peste Carpați. La ora 10, după o scurtă vorbire de bun venit a canonicului Vasile Rațiu de Noșlac, Simion Bărnuțiu a ținut o lungă cuvântare, expunând motivele pentru care românii resping unirea Transilvaniei cu Ungaria, fiind atât de elocvent și aducând asemenea argumente, încât acei intelectuali români care erau favorabili unirii au amuțit. În finalul discursului, Bărnuțiu a tras concluziile, care erau:
- Adunarea românilor din 3/15 mai e adunare generală națională a întregii ginți române din Transilvania
- Adunarea generală națională română are să proclame sărbătorește în ziua de mâine libertatea și independența națiunii române
- Adunarea are să pretindă ștergerea iobăgiei
- Adunarea are să protesteze în contra unirii Transilvaniei cu Ungaria.
La ora 15 conferința pregătitoare s-a încheiat, mulțimea comentând favorabil discursul lui Bărnuțiu. La ora 17 a început o nouă conferință, la care au participat și cei doi episcopi români. În deschiderea acesteia a vorbit Paul Dunca, cunoscut pentru atitudinea favorabilă unirii Transilvaniei cu Ungaria, dar acum a vorbit în spirit național românesc. Conferința a avut ca scop doar luarea unei atitudini față de deținerea lui Florian Micaș de autoritățile ungurești. S-a decis trimiterea unei delegații la guvern, care să ceară eliberarea imediată a lui Micaș. La solicitarea lui Avram Iancu, a fost trimisă o delegație formată din oameni vârstnici, pentru că dacă ar fi fost trimiși tineri, aceștia nu ar fi răbdat până când guvernul le-ar fi satisfăcut cererea, ci ar fi deschis ei înșiși temnița. O altă delegație a fost trimisă la Alba Iulia pentru a-l invita la adunare pe Simion Crainic, cunoscut ca vechi patriot român, dar acesta a refuzat. S-a mai luat decizia ca toți protopopii și profesorii destituiți de episcopul Lemeni în anii anteriori, precum și teologii demiși din motive naționale, să fie repuși în posturi. Conferința s-a încheiat târziu în noapte, iar la căderea întunericului Blajul a fost iluminat.
Ziua de 3/15 mai 1848 a fost o zi frumoasă și senină. Încă de la ora 5 dimineața mulțimea de români era în picioare. La ora 6 a început în Catedrala din Blaj serviciul divin, ținut de episcopul Lemeni, pentru a rămâne suficient timp pentru adunare. La ora opt semnalul de începere al Adunării Naționale a fost dat cu clopotul cel mare al Catedralei. Intelectualii români s-au adunat pe o estradă amplasată în fața catedralei, pe care erau așezate mese și scaune. La ora nouă și jumătate cei doi comisari guberniali au fost invitați să vorbească românilor adunați. Comisarii maghiari au prezentat decretul guvernului prin care se permitea ținerea adunării, au declarat adunarea deschisă și au citit decretul și instrucțiunile guvernului maghiar despre cum să fie condusă adunarea. Instrucțiunile au fost explicate poporului de către episcopul Șaguna. După acest moment, s-a luat decizia ca adunarea să se țină nu în biserică, ci în câmp liber. Toți participanții s-au mutat pe un câmp din apropierea Catedralei, numărul lor fiind apreciat de martorii oculari la cca 40.000. Pe câmp, care în timpul acestei adunări a fost numit “Câmpia Libertății”, s-a format un cerc în mijloc, unde s-au amplasat episcopii, preoții și intelectualii români. De jur-împrejur s-a așezat mulțimea de români, în mod ordonat, lăsând printre grupuri, până în centru, căi atât de largi încât putea trece o trăsură. Mai departe de tribuna centrală s-au ridicat alte tribune, de la care tribunii explicau celor mai îndepărtați ceea ce se vorbește în mijlocul adunării.
Președinți ai Marii Adunări Naționale de la Blaj au fost aleși episcopii Andrei Șaguna și Ioan Lemeni. Vicepreșdinți au fost Simion Bărnuțiu și George Barițiu, iar secretari Timotei Cipariu, Ioan Popasu, August Treboniu Laurian, Demetriu Boeriu, Iacob Bologa, Paul Dunca, George Anghel, Ioan Bob, Petru Manu și Ioan Bran.
După alegerea conducătorilor adunării, episcopul Șaguna a rostit o rugăciune pentru sănătatea împăratului austriac și pentru libertatea națională a românilor. Generalul austriac Schurter, comandantul trupelor destinate pentru păstrarea ordinii, a afirmat după acest moment că nicăieri pe unde a umblat în Europa nu a văzut o adunare de popor atât de mare și atât de disciplinată. După rugăciunea episcopului Șaguna, la cererea poporului, a luat cuvântul Simion Bărnuțiu, care după o scurtă introducere a supus votului mulțimii următoarele puncte, care au fost aprobate în unanimitate:
- Adunarea aceasta se proclamă de adunare generală națională a națiunii române din Transilvania
- Câmpul acesta, pe care se ține prima adunare națională română din Transilvania, întru eterna aducere aminte a acestei lucrări glorioase se va numi Câmpul libertății pentru totdeauna
- Națiunea română declară, că vrea să rămână pururea credincioasă înălțatului împărat al Austriei și mare principe al Transilvaniei, cum și augustei case austriace
- Națiunea română se declară și se proclamă de națiune de sine stătătoare și de parte întregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libertății egale.
A urmat momentul depunerii jurământului de credință față de națiunea română de către toți cei prezenți. Formula de jurământ a fost următoarea, spusă cu glas tare, toți cei care jurau având o mână pusă pe inimă, iar cealaltă ridicată în sus:
„Eu, N.N jur în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului sfânt, Dumnezeului celui viu, cumcă voiu fi pururea credincios împăratului Austriei și marelui principe Ferdinand I și augustei case austriace. Amicilor Maiestății și ai patriei voiu fi amic, și inimicilor inimic. Cumcă ca Român voiu susține totdeauna națiunea noastră română pe calea cea dreaptă și legiuită și o voiu apăra cu toate puterile, în contra oricărui atac și asupriri. Nu voiu lucra niciodată în contra drepturilor și a intereselor națiunii române, ci voiu ține și voiu apăra legea și limba noastră română, precum și libertatea, egalitatea și frățietatea. Pe aceste principii voiu respectat toate națiunile ardelene, poftind egală respectare dela ele. Nu voiu încerca să asupresc pe nimeni, dar nici nu voiu suferi să ne asuprească nimeni. Voiu conlucra după putință la desființarea iobăgiei, la emanciparea industriei și a comerciului, la păzirea dreptății, la înaintarea binelui, umanității, al națiunii române și al patriei noastre. Așa să-mi ajute Dumnezeu și să-mii dee mântuirea sufletului, Amin.”
Jurământul s-a depus sub steagul imperial și sub drapele naționale românești.
S-a citit în ședință și s-a votat petiția de eliberare a lui Florian Micaș, iar aceasta a fost înmânată ulterior comisarilor maghiari, pentru a fi dusă guvernului de la Cluj. Acestea fiind realizate, după ce s-a stabilit ca a doua zi Adunarea Națională să înceapă la ora opt dimineața, ședința a fost declarată închisă pentru ziua în curs. Comisarii maghiari au trimis în aceeași zi raportul lor la Cluj, în care nu au avut ce să scrie decât despre foarte buna disciplină a zecilor de mii de români adunați la Blaj.
La 16 mai 1848 Adunarea Națională a început cu serviciu divin celebrat la ora șase în Catedrala din Blaj, apoi ședința a început la ora opt tot pe Câmpia Libertății. În timp ce se deplasa spre locul ședinței, episcopului Lemeni țăranii români i-au strigat să nu facă nici o unire cu Ungaria. S-a citit și s-a aprobat protocolul ședinței din ziua anterioară, iar apoi Simion Bărnuțiu și episcopul Șaguna au cerut țăranilor să își respecte îndatoririle față de domnii de pământ până la ștergerea oficială a iobăgiei, prin lege, iar vicarul Șuluțiu a propus ca de acum încolo în comunicările oficiale românii să nu mai fie numiți olah și valahi, ci români.
A urmat la tribună August Treboniu Laurian, care după ce a rostit un discurs, a prezentat punctele din petiția națiunii române adresată împăratului austriac.
Punctele s-au votat în aplauze generale, apoi Treboniu Laurian, Bărnuțiu și Barițiu au fost purtați pe brațe de mulțimea de români entuziasmată.
Petiția Națională emisă cu prilejul acestei adunări naționale a fost întregită cu o petiție înaintată guvernului ungar de către reprezentanții românilor care trăiau în județele de margine ale Transilvaniei (Arad și Bihor) și Banat, petiție prin care se cereau anumite drepturi bisericești, militare, școlare și naționale pentru românii din aceste regiuni, pe atunci considerate ca făcând parte din Ungaria propriu-zisă.
În aceeași ședință s-a decis să se aleagă două deputații, dintre care una să fie trimisă la Cluj, condusă de episcopul Lemeni, iar cealaltă la împăratul austriac, condusă de episcopul Șaguna, pentru a înmâna autorităților petiția românilor. S-a mai ales un Comitet Permanent cu sediul la Sibiu, condus de episcopul Șaguna, având ca vicepreședinte pe Simion Bărnuțiu. Cu aceasta s-a încheiat Adunarea Națională din această zi.
Ziua de 17 mai a avut ca program doar autentificarea protocolului zilei anterioare, iar ședința a fost scurtă. S-a mai propus ca pe Câmpia Libertății să se ridice un monument în amintirea Marii Adunări Naționale de la Blaj. La ora unu și jumătate după amiaza comisarii guberniali au declarat adunarea închisă, recunoscând buna purtare a românilor în aceste zile. Cu acestea, românii au plecat către casele lor, rămânând la Blaj numai fruntașii lor, pentru a se consulta asupra ceea ce urma să fie făcut în continuare.
Comentarii recente