Codex Aureus, cel mai cunoscut și important manuscris medieval occidental anluminat aflat într-o colecție din România, la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, a intrat pe Lista UNESCO, a anunțat, joi seara, Biblioteca Națională a României.
„Suntem foarte bucuroși să vă spunem că astăzi, 18 mai, cel mai cunoscut și important manuscris medieval aflat în România, în prezent la filiala noastră din Alba Iulia, Biblioteca Batthyaneum, a fost înscris pe lista UNESCO și face astfel parte din fondul ‘Memoria lumii'”, au transmis, pe pagina de Facebook, reprezentanții Bibliotecii Naționale a României.
De altfel, la începutul lunii mai, managerul Bibliotecii Naționale a României, Adrian Cioroianu, a declarat, la Alba Iulia, că speră să anunțe, „nu foarte târziu în cursul acestui an”, intrarea pe Lista Patrimoniului UNESCO a manuscrisului vechi de peste 1.200 de ani.
Cunoscut generic sub denumirea de Codex Aureus, fiind scris cu cerneală de aur, manuscrisul figurează de-a lungul timpului în inventar sub cinci-șase denumiri diferite, de unde și speculația că nu ar fi fost clasat.
Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch este jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat la comanda lui Carol cel Mare, probabil la Schola Palatina din Aachen, în anul 810.
Manuscrisul scris integral cu cerneală de aur este celebru și prin calitatea excepțională a ornamentării: 202 pagini decorate cu frize policrome, 12 pagini de canoane biblice ilustrate, 3 tablouri în plină pagină, dintre care două reprezentând portretele evangheliștilor Matei și Marcu, un frontispiciu miniat și alte două pagini cu scriere ornamentală, după cum aflăm din prezentarea făcută pe site-ul Bibliotecii Naționale a României. De altfel, tot aici el poate fi și “răsfoit” digital.
Nu se știe când și cum manuscrisul carolingian a fost desfăcut în două. Cealaltă jumătate, Evangheliile după Luca și Ioan, se află la Vatican. Tot la Roma se găsește una dintre coperți, cea de-a doua fiind la un muzeu din Londra.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparținea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi, de unde prin achiziție, în 1782, devine proprietatea episcopului Batthyany și ajunge astfel la Alba Iulia.
Manuscrisul se află depozitat în camera intitulată Tezaur, în fapt o încăpere blindată, fiind păstrat în condiții speciale și verificat periodic din punctul de vedere al conservării sale.
De-a lungul timpului au fost vehiculate diverse informații în spațiul public în legătură cu Codex Aureus, și anume, că acesta nu s-ar mai afla în țară sau că în timpul regimului comunist ar fi fost folosit ca garanție pentru un împrumut de 10 miliarde de dolari. Reprezentanții bibliotecii au demontat, în urmă cu câțiva ani, aceste mituri. Specialiștii au explicat că nu s-a pus problema ca acest manuscris să fi fost scos din 1999 (când a fost expus în Germania – n.r.) de aici. De asemenea, că nu există niciun document care să ateste faptul că manuscrisul ar fi constituit o garanție bancară pentru împrumuturi externe. Astfel, s-a făcut o serioasă documentație de arhivă și nicăieri nu există un astfel de document, care să ateste, de exemplu, o evaluare a unei bănci externe. Dacă ar fi existat o evaluare, ar fi trebuit ori să vină evaluatorii aici, ori să plece manuscrisul pentru a fi evaluat. Mai mult, dacă ar fi fost împrumutat, ar fi trebuit ca manuscrisul să plece în seiful băncii care a făcut împrumutul până la restituirea sumei, au argumentat angajații bibliotecii.
Alături de Codex, la Batthyaneum se află cea mai valoroasă colecție de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, dar și cea mai mare colecție de incunabule.
Comentarii recente