O zi de profundă reverență istorică și recunoaștere identitară pentru județul Alba și întreaga Românie. Data de 10 septembrie consacră, prin lege instituită în 2026, Ziua Țării Moților, un omagiu adus comunităților din Munții Apuseni, civilizației montane tradiționale și spiritului de libertate care a definit conștiința națională.

Memoria eroilor: De la Horea, Cloșca și Crișan la „Crăișorul” Avram Iancu
Alegerea zilei de 10 septembrie poartă o încărcătură simbolică uriașă, marcând data la care, în anul 1872, s-a stins din viață Avram Iancu, conducătorul românilor transilvăneni în Revoluția de la 1848–1849 și Erou al Națiunii Române.
Pentru județul Alba, vatra evenimentelor istorice majore de la Câmpeni, Vidra și Alba Iulia, această zi leagă organic sacrificiul pașoptist de ecoul Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan. Numele acestor înaintași rămân repere morale transmise viu din generație în generație, prin rânduiala familiei, școală, cântece și povestiri populare.
„Țara de Piatră” și civilizația lemnului din Apusenii Albei
Dincolo de reverența istorică, sărbătoarea aduce în prim-plan un peisaj cultural unic, în care geografia aspră a modelat un caracter dârz, cumpătat și solidar:
- Așezările răsfirate: sate și cătune dispuse pe culmi, cu gospodării adaptate reliefului montan din bazinul Arieșului;
- Meșteșugul lemnului: resursă vitală transformată prin trudă în casă, șindrilă, unelte, vase și obiecte casnice lucrate cu simț estetic;
- Simbolul tulnicului: veritabilă emblemă sonoră a Apusenilor, folosit de-a lungul veacurilor ca mijloc de comunicare peste versanți, ca avertisment și ca element central al ceremonialului comunitar;
- Patrimoniu viu: portul popular, cusăturile, graiul și obiceiurile arhaice care au supraviețuit nealterate trecerii timpului.
O datorie de protejare și continuitate
Fiecare biserică de lemn, fiecare meșteșugar și fiecare gospodărie tradițională din Apusenii județului Alba constituie mărturii ale unei civilizații autentice. Instituirea Zilei Țării Moților nu este doar un prilej festiv, ci un apel direct la responsabilitate: sprijinirea comunităților rurale, conservarea arhitecturii tradiționale și transmiterea patrimoniului către generațiile viitoare.



