Variola maimuței. Ce este și cum se vindecă această boală?

Variola maimuței, o boală care a provocat deja mai multe cazuri ce au fost detectate în Europa și în America de Nord, este o maladie rară originară din Africa, de care oamenii se vindecă în general spontan, informează AFP.

Ce este această maladie?

Apropiată de variolă, această afecțiune este considerată în prezent mult mai puțin gravă și mai puțin contagioasă.

Variola maimuței („monkeypox” în limba engleză) sau „ortopoxviroza simiană”, este o maladie considerată rară, cunoscută la oameni din 1970 și identificată în premieră în Republica Democrată Congo.

„Identificarea în mai 2022 a unor focare de variola maimuței în mai multe țări non-endemice (unde boala nu circulă – nota red.) și fără legătură directă cu călătorii întreprinse în zona endemică este atipică”, a anunțat Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Variola maimuței este o boală infecțioasă care este cauzată de un virus transmis la oameni de animale infectate, cel mai adesea de rozătoare. Însă virusul a fost descoperit pentru prima dată în 1958 într-un grup de macaci care erau studiați în scopul unor cercetări științifice, de unde și numele maladiei, au explicat specialiștii de la Institutul național de sănătate și cercetare medicală din Franța (INSERM).

Perioada de incubație poate varia în general între cinci și 21 de zile, iar simptomele se seamănă, fiind totuși mai puțin severe, cu cele ale variolei (febră, dureri de cap, dureri musculare) în cursul primelor cinci zile.

Apoi, apar erupții cutanate (pe față, palme, tălpi), leziuni, pustule și, în cele din urmă, cruste.

Din 1970, cazuri de ortopoxviroză simiană la oameni au fost semnalate în 10 țări africane.

În primăvara anului 2003, astfel de cazuri au fost confirmate și în Statele Unite, marcând atunci prima apariție a acestei boli în afara continentului african.

Cum se transmite?

Infecția, în cazurile inițiale, apare după un contact direct cu sângele, lichidele biologice, leziunile cutanate și mucoasele animalelor infectate.

Potrivit cunoștințelor medicale actuale, transmiterea secundară – denumită și “interumană” – necesită un contact apropiat și prelungit între două persoane și se realizează în principal prin salivă sau prin puroiul din leziunile cutanate formate în timpul infectării.

Mai mulți experți au subliniat că deși acest virus poate fi contractat în timpul unei activități sexuale, variola maimuței nu este totuși o boală cu transmitere sexuală. Această transmitere s-ar putea datora contactelor intime și apropiate din timpul raporturilor sexuale, nu prin actul sexual în sine.

Organizația ONUSIDA a avertizat în legătură cu derapajele homofobe și rasiste constatate uneori în comentarii făcute despre variola maimuței, ce ar putea “să afecteze rapid lupta împotriva epidemiei”.

Cât este de gravă?

Variola maimuței, așa cum este ea cunoscută în prezent, se vindecă în general spontan, iar simptomele durează între două și trei săptămâni. Cazurile grave se produc mai frecvent la copii și sunt asociate cu amploarea expunerii la virus, starea de sănătate a pacientului și gravitatea complicațiilor medicale.

Rata de mortalitate a acestei boli variază de la 1% la 10% în funcție de varianta virală detectată (există două), de ratele de infectare observate în zona endemică, în țările cu sisteme de sănătate deficitare.

Însă îngrijirile medicale adecvate reduc considerabil riscurile și cele mai multe dintre persoanele infectate se vindecă spontan. În țările în care boala a fost detectată recent, cazurile observate sunt în majoritatea lor benigne și nu a fost raportat niciun deces.

Există un tratament?

Deocamdată nu există tratamente sau vaccinuri specifice împotriva ortopoxvirozei simiene, dar poate fi limitată înmulțirea cazurilor, au explicat specialiștii de la OMS.

S-a dovedit în trecut că vaccinarea antivariolică avea o eficacitate estimată la 85% în prevenirea ortopoxvirozei simiene. Vaccinurile de primă și a doua generație nu mai sunt utilizate în rândul populației generale din anul 1984, după ce variola a fost eradicată.

Un vaccin de a treia generație (vaccin viu nereplicabil, folosind o tulpină care nu se înmulțește în organismul uman) este autorizat în Europa din iulie 2013 și este indicat împotriva variolei la adulți.

Serul beneficiază, de asemenea, de o autorizație de comercializare în Statele Unite pentru prevenirea variolei și a variolei maimuței.