Cultivarea alunului s-a transformat pentru o familie din Alba, în doar câțiva ani, dintr-un hobby într-o afacere, iar cel care a pus bazele unei mici plantații pe un deal, nu departe de Aiud, oferă acum chiar consultanță pentru cei care doresc să înființeze astfel de culturi.
Printre standurile prezente la „Târgul Grădinarului”, desfășurat de vineri până duminică la Alba Iulia, în organizarea Consiliului Județean Alba, era și unul de la care cumpărătorii au putut să-și achiziționeze puieți de alun sau alune ambalate. Atât puieții, cât și alunele, provin din aceeași plantație, situată în Ciuguzel, comuna Lopadea Nouă.
„Am început în 2013. Fratele meu este plecat în Italia de peste 20 de ani și acolo întreține o plantație de aluni. Am zis să încercăm și noi, să vedem dacă se pretează și în zona noastră. În 2013, am achiziționat mai multe terenuri și am plantat primele patru hectare. În timp am tot mărit suprafața și acum avem 12 hectare plantate cu aluni. Investiția am făcut-o prin fonduri proprii, undeva peste 4.000 de euro la hectar. Am făcut-o în regie proprie, altfel ajungeam undeva la 6.000 de euro pe hectar. Datorită faptului că am făcut eu o parte dintre lucrări, am ajuns la costuri mai mici”, a declarat, pentru Agerpres, Daniel Crăița.
La vremea respectivă, bărbatul nu avea experiență în agricultură, bazându-se pe ceea ce a învățat de la fratele său. Ulterior, a urmat Facultatea de Agronomie, iar la ora actuală, pe lângă faptul că se ocupă de afacerea de familie, oferă consultanță celor care doresc să înființeze plantații de alun, tot mai numeroși în toate regiunile țării.
„Până în două hectare este un hobby. Între două și cinci hectare deja este un business de familie, o afacere de familie care îți permite să te întreții. O familie de patru persoane de prin anul șapte, opt de plantație poate să aibă un venit pe cap de membru undeva la 1.000 de euro pe lună, dacă ai cam cinci hectare. Peste cinci hectare este o afacere business, care implică și costuri inițiale mai mari, adică trebuie să cumperi utilaje, este o afacere la nivel industrial”, a explicat Daniel Crăița.
Acesta și-a adus materialul săditor din Italia, iar ulterior s-a extins din drajonii (lăstarii – nota red.) dezvoltați.
„Inițial am adus din Italia materialul, dar de prin anul patru plantele produc drajoni. Alunul este o plantă care produce drajon la nivelul rădăcinii, adică puieți, și aceia păstrează caracteristicile plantei mame. Fiind detașați de acolo, cei care au rădăcină vin plantați într-o pepinieră timp de un an, sunt forțați în câmp și în toamna următoare avem plante viabile pentru plantație. Am început cu cantități mai micuțe. Acum am devenit și producător certificat de material săditor, adică întrunesc condițiile de producere a unui material care să întrunească acești parametri fitosanitari”, a spus investitorul.
El a adăugat că parte din afacerea sa se formează din cultura alunului, iar cealaltă din producția în sine.
„Alunul îți produce și material săditor, pe care dacă îl valorifici îți aduce un plus-valoare la investiție și profit. Noi livrăm materialul săditor în general în țară, de la participanți la târguri, care cumpără unul, doi, trei puieți, sau pentru alții care vor pentru plantații de patru, 10 hectare. Am înființat și plantații de 28 de hectare cu material săditor de la mine”, a explicat bărbatul.
Acesta a spus că, dacă până în urmă cu șapte-opt ani cultura alunului în România era ca și inexistentă, în ultimii ani, atât prin investiții private, dar mai ales pe fonduri europene, s-au înființat foarte multe plantații noi.
„Oamenii au prins gustul. Este o cultură de nișă. Condițiile pedoclimatice permit în majoritatea teritoriului țării să se producă alune de calitate și la parametri normali, pornind din Tulcea, Constanța, unde sunt plantații de peste 200 de hectare, până la Satu Mare. (…). Doar zonele unde stagnează apa și avem băltire sau înălțimile mai mari de 700-800 de metri nu sunt pretabile pentru alun. Este o cultură robustă, care valorifică foarte bine terenurile care nu sunt pretabile pentru alte culturi. Nu este o cultură foarte pretențioasă raportat la celelalte specii pomicole. Are o incidență a lucrărilor și a tratamentelor undeva sub jumătate și atunci este mai ușor de întreținut. Unul dintre dezavantaje este faptul că intră puțin mai târziu pe producția economică decât alte specii”, a precizat Crăița.
El a menționat că plantele ajung mai târziu la maturitate și se întârzie astfel intrarea pe producția economică dacă condițiile de sol, tratamentele necesare nu sunt la parametrii optimi.
Potrivit acestuia, în România cel mai bine se acomodează soiurile italiene, deoarece profilul solului și clima se aseamănă puțin cu cele din Italia.
„Noi avem acum trei soiuri de alun. Sunt obligatorii minimum două soiuri, pentru că alunul este o plantă unisexual monoică. Are nevoie de polenizare încrucișată, pentru că este autosteril. O singură plantă nu se poate steriliza, ai nevoie de două și din soiuri separate”, a spus bărbatul.
Recoltarea alunelor debutează la începutul lui septembrie. „Alunele se culeg de pe sol, ele cad singure, se desprind la maturitate. Pe la sfârșitul lui august încep să cadă, iar când ajung cam jumătate din ele să fie pe sol se face prima recoltare. După două, trei săptămâni se recoltează și restul de alune”, a explicat acesta.
În ceea ce îl privește, el a spus că încearcă să crească plus-valoarea afacerii, adică să nu vândă doar materia primă, aluna în coajă, ci să facă și procesare.
„De un an producem alune procesate. Am accesat un program pe fonduri europene, am cumpărat o linie de spargere, prăjire și ambalare. Avem contracte și colaborări cu diverse laboratoare de cofetărie din județ”, a spus bărbatul.
El a precizat că, în general, alunele în coajă se comercializează la o medie de 2,70 euro pe kilogram. „Într-un an poate fi un pic mai mic prețul, dacă sunt producții mai mari. Anul acesta, a fost cerere mare de alune. S-au vândut la 3,70 – 4 euro pe kilogram. Procesul de spargere și producerea sâmburilor implică anumite costuri. Dintr-un kilogram de alune în coajă ai un randament de 40 până la 45% sâmbure, restul fiind coajă. Ca să faci un kilogram de alune sparte, îți trebuie peste două kilograme de alune în coajă”, a menționat acesta.
Investitorul a subliniat că, din punct de vedere al valorificării alunelor, nu sunt și nu vor fi probleme.
„La momentul acesta, nefiind încă pe rod toate plantațiile înființate, producția noastră și a altora nu acoperă cerința de piață a României. Când vor intra și celelalte pe producție, va exista un interes major de colectare, unul dintre cei mai mare procesatori de alune din lume, din Italia (un producător de ciocolată și de alte produse dulci – nota red.), are intenții serioase în acest sens. Intenționează să creeze trei puncte de colectare în România, în Banat, în Transilvania și în sudul țării. Fructele noastre sunt de calitate, întrunesc parametrii calitativi, olfactivi”, a conchis Daniel Crăița.
