Câteva femei inimoase din Blaj au reușit ca de peste o lună, alternativ cu un grup de părinți din Aiud, să facă mai ușoară călătoria cu trenul spre Occident a câtorva mii de refugiați ucraineni, oferindu-le acestora sandwich-uri, apă, dulciuri, diverse produse de igienă, pahare și farfurii de unică folosință și, uneori, medicamente și chiar îmbrăcăminte și încălțăminte.
Membre ale Asociației Clubul Sportiv Running&Cycling Blaj, acestea s-au mobilizat și, cu sprjinul Protopopiatului Ortodox Blaj, Asociației Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj, Serviciului Maltez filiala Blaj, Gimn Star Blaj, al unor magazine alimentare, precum și al unor persoane fizice – de la colegi de serviciu până la oameni care le-au contactat pe rețelele de socializare, au reușit să le ofere câte un pachețel refugiaților aflați în trenul care îi ducea de la București la Viena.
„De fiecare dată alt grup, alte chipuri care ne privesc prin geamurile compartimentelor. Unii ne salută sfios, printr-o simplă aplecare a capului, alții ne zâmbesc sau ne mulțumesc”, au transmis, pe pagina lor de Facebook, voluntarele din Blaj.
Așa s-a întâmplat și marți seara, când patru dintre blăjence au mers, din nou, pe peronul gării, unde, timp de un minut, cât a staționat trenul, au ajutat alți 60 de refugiați, lăsând în capătul vagonului cutiile cu alimente și produse de igienă. Obosiți și epuizați, unii erau nedumeriți și surprinși că cineva îi ajută astfel, neuitînd însă să spună, din toată inima, „spasiba” (mulțumesc – nota redacției).
De fiecare dată știu câți refugiați sunt în tren și dacă au nevoie de ceva special, în afară de alimente, primind informațiile de la o altă persoană implicată, la Brașov, în ajutorarea ucrainenilor. De altfel, aceasta, originară din județul Alba, le-a contactat, știind că Running&Cycling Blaj a avut numeroase campanii umanitare de-a lungul timpului.
„Una dintre colegele noastre, Adriana, a fost contactată de o doamnă, Angela Moldovan, care are rădăcinile în Feisa (sat din Alba – nota red.) și care locuiește și lucrează la Brașov și care ne-a rugat să ne implicăm. Treceau cam 400 de persoane atunci și nu aveau niciun punct de aprovizionare de la Brașov până la ieșirea din țară. Noi obținem informațiile de la această doamnă de la Brașov, care este foarte implicată. Dânsa ne comunică numărul de călători, de refugiați, tot de la dânsa aflăm câți copii sunt, care sunt cerințele speciale, dacă sunt bolnavi, dacă au nevoie de medicamente”, a declarat, pentru Agerpres, profesoara Delia Iorga.
Camelia Rotar, și ea cadru didactic și directoare a Şcolii din Valea Lungă, a relatat un caz emoționant, al unei familii cu 12 copii, unul dintre aceștia, de doar câteva luni, neavând încălțăminte.
„Unul dintre voluntarii de la Brașov a urcat în tren, unde a rămas până la prima oprire, la Sighișoara, și a observat că era o familie cu 12 copii, iar unul dintre aceștia, de doar 8 luni, era doar cu șosetuțe în picioare. Ne-a contactat și până când a sosit trenul la Blaj am reușit să facem rost de papuci pentru cel mic”, a povestit Camelia Rotar.
Potrivit acesteia, ei nu au îndrăznit să ceară, mai sunt și dificultățile legate de limbă și nici nu știau că ar putea fi ajutați pe parcurs.
Uneori și un simplu încărcător de telefon e vital pentru cei care și-au părăsit țara din cauza războiului.
Imediat după ce au postat, la mijlocul lunii martie, imagini de pe peronul gării din Blaj în așteptarea trenului în care se aflau refugiați, au fost contactate de către preotul paroh al bisericii din apropiere, unde erau strânse produse colectate pentru ucraineni, și care le-a spus să ia ceea ce cred că au nevoie.
„De la bun început, Protopopiatul Ortodox Blaj, prin părintele paroh Ionică Rusan, de la Biserica ‘Sfânta Maria’, ne-a sărit în ajutor. În prima sâmbătă, preotul a văzut pe Facebook ceea ce facem și ne-a chemat și ne-a spus să luăm ceea ce credem că avem nevoie din produsele strânse prin colecta bisericilor ortodoxe din zonă. Şi acum mai avem câteva produse de igienă și conserve. Am primit și dulciuri, dar acestea s-au terminat între timp. Ulterior, doamna Angela Moldovan a luat legătura cu directorul Asociației Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj, părintele Nicolae Anușcă, și de vreo două săptămâni ne ajută și ei. De exemplu, o zi pe săptămână ei fac sandwich-urile. Ne dau apă, suc și produse de igienă. Am mai primit sprijin și de la trei magazine alimentare. Ei ne dau pâinea pentru sandwich-uri”, a precizat Delia Iorga.
Un alt ajutor l-au primit de la Biserica Ortodoxă din Mănărade (localitate componentă Blajului – n.r.), unde cea care a pregătit și oferit sandwich-urile într-o seară pentru refugiați a fost preoteasa. Într-o altă seară, au venit preotul și preoteasa de la Bucerdea Grânoasă, cu fructe și cornuri. Altădată, o familie din Lunca a oferit multe dulciuri.
Delia Iorga a ținut să mulțumească și proprietarei spațiului în care sunt adunate produsele, Lucia Cristina Florea, care le găzduiește de o lună și care le-a dat și donații în bani. „E aproape de gară, ne adunăm aici, punem în cutii ceea ce este nevoie”, a spus Delia Iorga.
Profesoara a adăugat că inclusiv părinții elevilor săi, din Bucerdea Grânoasă, au fost receptivi. „Am scris pe grupul clasei că am nevoie de ajutor, era nevoie să sprijinim în acea seară cam 200 de oameni și fie au făcut sandwich-uri, fie au dat bani. O fetiță din clasa mea s-a sfătuit cu mama sa acasă și i-a spus acesteia că vrea să renunțe la 50 de lei din pușculița ei ca să îmi dea mie banii să fac sandwich-urile, dar că nu vrea să știe lumea acest lucru. M-a ajutat și o colegă de cancelarie, care a făcut de două ori sandwich-urile, femeia de serviciu, la fel”, a povestit profesoara.
Şi Camelia Rotar a menționat că și ea a fost ajutată de colegii săi de la școala din Valea Lungă. „Împreună cu colega de engleză, cu femeia de serviciu, ne-am mobilizat și, în condiții de maximă igienă, cu mănuși, cu mască, am făcut sandwich-urile atât de necesare refugiaților pe drum”, a povestit ea.
O altă voluntară, care lucrează la spitalul din Blaj, Eugenia Pop, a precizat că a primit donații pentru a cumpăra cele necesare de la colegii săi – asistente, medici.
Ioana Aruști este o altă membră a asociației implicată în ajutorarea refugiaților. Ea a fost, de exemplu, responsabilă marți seara cu prepararea a 60 de sandwich-uri. „Cel mai mult am făcut 150”, a spus ea.
Până acum, doar voluntarele din Blaj, fără a pune la socoteală persoanele ajutate de mămicile din Aiud, au ajutat peste 2.200 de refugiați. Ţinând cont de numărul mare de persoane ajutate, și resursele financiare ale acestora au început să se diminueze.
„Am avut donații în bani, de la colegi, 3.600 de lei, din care 3.000 i-am cheltuit. Mai avem vreo 600 de lei și chiar ne consultăm și ne planificăm cum să facem să trecem de Săptămâna Mare și de cea Luminată”, a spus Delia Iorga.
Fetele au postat la început mai des pe pagina de Facebook a asociației informații și fotografii cu ceea ce fac, tocmai pentru a arăta unde merge exact ajutorul dat de oameni, dar au primit și comentarii nepotrivite, cum că „binele se face în liniște, restul e doar teatru”.
„Dar altfel noi nu puteam singure să rezistăm atât, să strângem cele necesare. Cei care ne-au ajutat au aflat de multe ori de pe Facebook. Acum facem doar câte o postare pe săptămână”, a explicat Delia Iorga.
În ceea ce privește grupul de părinți din Aiud, aceștia s-au mobilizat tot prin intermediul rețelor de socializare. „Am făcut o solicitare și, apoi, doamna Tătar Adriana a strâns în jurul dânsei un grup de voluntari, care s-au descurcat foarte bine și au găsit resurse prin Aiud, pe la patiserii, brutării etc. Într-o seară aceștia au venit în sprijinul a circa 20 de bebeluși ucraineni care se aflau în tren”, a spus Delia Iorga.
Chiar dacă în ultima perioadă numărul ucrainenilor care tranzitează zona cu trenul a mai scăzut, voluntarii aiudeni și blăjeni sunt deciși să îi ajute pe cei care încă mai vin, obligați să se refugieze din cauza războiului.
Asociația din care fac parte blăjencele desfășoară la nivelul localității numeroase activități, în general sportive, dar care au, de cele mai multe ori, scop caritabil, cum ar fi „Crosul Speranței”. De asemenea, derulează campania „Dăruiește speranță”, mergând de două pe an, de Crăciun și de Paști, în Munții Trascău, în comuna Rîmeț, unde au „adoptat” persoane vârstnice și singure, ajutându-le atât cu alimente, dar și în gospodărie la diferite munci.
