O tabletă cerată unică din secolul al II-lea descoperită la Roșia Montană se află în patrimoniul Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, aceasta diferențiindu-se de celelalte tăblițe găsite în Alburnus Maior, cu inscripții în latină, prin scrierea în limba greacă.
„Dragi Prieteni, astăzi vă prezentăm o piesă cu totul excepțională. Tableta cerată din Bibliotecă din perioada romană, aparținând secolului al II-lea p. Chr. Ea se alătură celor 25 de astfel de tablete care au fost găsite la Roșia Montană. (…) Ceea ce face această tabletă unică este faptul că inscripția de pe ea este în limba greacă, nu în limba latină. Conținutul textului face referire la o datorie pe care angajatorul promitea să o achite în denari până la data de 28 septembrie, în caz contrar urmând să plătească o amendă lucrătorului în cauză de 25 de denari în plus față de înțelegerea inițială. Iar la sfârșit apare: (…), adică: realizat în Alburnus Maior (denumirea romană a Roșiei Montane)”, se arată într-o postare publicată vineri pe pagina de Facebook a Bibliotecii Batthyaneum.
Potrivit reprezentanților Bibliotecii, se pare că această piesă a intrat devreme în colecțiile de la Batthyaneum și a fost descifrată încă din anul 1858.
Tăblițele cerate de la Roșia Montană provin dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane.
Descoperirea tăblițelor cerate de la Alburnus Maior a fost prilejuită de consolidarea activității miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) și a lui Iosif al II-lea (1780-1790). Astfel, în anii 1786, 1788, 1790, 1820 (1824?), 1854 și 1855, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane au fost descoperite întâmplător, de către mineri, peste 30 de astfel de „cărți de lemn” cerate. O parte dintre ele au fost distruse imediat după descoperire, din cauza stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele au dispărut.
Cele 25 de tăblițe cerate de la Alburnus Maior oferă informații precise asupra realităților economice, a sistemului de habitat, a vieții religioase și a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici, de acum 2.000 de ani. În afară de aspectul legat de istoria provinciei Dacia, tăblițele cerate sunt o categorie de izvoare cu un impact major asupra studiilor dreptului roman, raportate la scara întregului Imperiu.
Cea mai veche dintre tăblițe este datată la 6 februarie 131 p. Chr. și reprezintă un contract de muncă.
Biblioteca Batthyaneum, care funcționează în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia, deține cea mai valoroasă colecție de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României, respectiv peste 80%. Aici se află, într-o cameră blindată, Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorch, jumătatea unui tetraevangheliar latin pe pergament, realizat în jurul anului 800, la comanda lui Carol cel Mare.
Batthyaneum deține și cea mai mare colecție de incunabule, cărți editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de „leagăn” a tiparului, cu peste 600 de exemplare, adică circa 70% din totalul celor aflate pe teritoriul României. Mai sunt aici și extrem de valoroase colecții de numismatică, cochilii și minerale, piese muzeale deosebite, dar și un foarte important fond de arhivă a istoriei Transilvaniei.
