Elevii sunt familiarizați cu „Scrisoarea a III-a” de Eminescu încă din școala primară, dar „freamătul” și „zbuciumul” admiterii la liceu le resimt abia în gimnaziu, unde se duc lupte mai aprige decât la Rovine pentru un „loc bun”, încă din clasa a V-a.
Un amalgam de sentimente, cu frici, uneori nejustificate, cu ambiții, cu aspirații, peste care se suprapun amenințările părinților de tipul „nu vei intra la un liceu bun!”, îi năpădesc pe toți elevii cărora nu le este indiferentă unitatea de învățământ la care vor studia și viitorul lor. Atât cât înțeleg ei din această noțiune de viitor, oarecum abstractă la vârsta adolescenței în care doar prezentul contează. Și peste toate acestea se suprapun factori externi cu puternice influențe asupra psihicului, cum ar fi pandemia, modificările de regulamente impuse în timpul ultimului an de gimnaziu sau greva profesorilor.
Și pentru că teama de a nu intra la un liceu bun este conștientizată în primul rând de părinți, sunt foarte multe cazurile în care pregătirea suplimentară începe chiar din clasa a V-a.
„La Matematică și la Română noi am început din clasa a V-a. Nu aveam cum să ne bazăm doar pe ceea ce se predă la clasă. Știi cum e la clasă – profesorul vine, predă, dar nu stă să vadă dacă înțelege al tău ceva”, explică Natalia, mama lui Robert, elev la o școală bine văzută din centrul Bucureștiului, aflată între primele după notele obținute de elevi la Evaluarea Națională. Școală la care bătălia pentru înscriere este una acerbă, unde copii chiar și din Corbeanca, Pipera sau Berceni vin să studieze, beneficiind de carențele sistemului care permit „mutațiile” părinților din cărțile de identitate, la o adresă din apropierea unității de învățământ.
În ciuda renumelui, școala pare însă să nu facă față procesului de înțelegere a elevului. Pentru că a fost nevoie ca Natalia să contribuie, conform unor calcule, care implică taxa de 100 de lei meditația la Română și 120 la Matematică, timp de patru ani, cu aproximativ 8.800 de lei pe an, adică 7.000 de euro pe perioada gimnaziului. I-am simțit stânjeneala și am evitat să îi reamintesc că învățământul este gratuit în România.
Dar în procesul de completare a cunoștințelor elevilor prin meditații intervine însă și un factor care ține mai mult de etica „dascălului”, așa cum s-a împământenit în ultima vreme să fie numit profesorul. Pentru că se pune întrebarea: cât de obiectiv putea fi profesorul de Matematică în notarea colegului lui Robert la clasă, de vreme ce mama acestuia devenise client al meditațiilor private date de dascăl? „’Păi, mami, cum să nu aibă X numai 10 la Mate? Tu știi cu cine face meditații? Cu profu de mate!’. Asta mi-a spus Robert când l-am certat anul trecut că a venit cu un 7 la Matematică și i l-am dat exemplu pe colegul lui de bancă. Și nu am mai avut ce să îi spun. Credeți că dacă sunt mici ei nu înțeleg cum stau lucrurile sau că nu vorbesc între ei?”, explică Natalia.
Se poate spune că actuala generație de absolvenți de gimnaziu a fost una „de sacrificiu”, chiar dacă termenul este des întâlnit și poate ușor prăfuit. Iar cel mai greu le-a fost copiilor, în ceea ce privește procesul de aprofundare a materiei, în perioada pandemiei de CoViD-19. „Păi gândește-te un pic – al meu a intrat în toamna lui 2019, în primăvară, în 2020, deja era acasă în online că venise pandemia. Deci, clasa a V-a a stat-o jumătate acasă. Apoi, clasa a VI-a, când l-am prins eu că se uita pe carte când îl asculta profa de română în online, a stat-o cu totul acasă. Abia în clasa a VII-a s-a dus la școală, cu măști, distanțare și toate celelalte. Păi oricâtă meditație băgam eu în el cum să reușească să facă față? Și asta la oraș, în București, unde oricum ai niște condiții, dar mă gândesc la copiii ăia de la țară, ce au prins ei?”, afirmă un părinte de la o altă școală din Capitală.
În total, 35 de săptămâni din procesul de educație a generației 2019 – 2023 a fost afectat de pandemia de CoViD-19.
Iar problemele celor care au terminat gimnaziul nu s-au încheiat odată cu pandemia. Pentru că, la începutul clasei a VIII-a, au aflat că pentru admiterea în liceu nu se mai iau în considerare mediile celor patru ani de gimnaziu, așa cum se procedase până atunci. Regulile au fost schimbate în timpul jocului. Și, „colac peste pupăză”, la final de an a venit și greva profesorilor. „Aici să știi că a fost un avantaj pentru cei de clasa a VIII-a. Bine, pentru cei interesați să învețe, vorbesc. Pentru că au avut avantajul ca fix înaintea Evaluării Naționale să nu mai fie obligați să se ducă la școală și să poată să tocească la Matematică și Română”, spune același părinte.
„Loteria” Evaluării Naționale
Febra Evaluării Naționale s-a accentuat cu doar câteva săptămâni înainte de data susținerii examenelor, când profesorii au intrat în grevă. „Se țin sau nu se țin examenele? Se îngheață anul? Și copiii ce fac, cum intră la liceu dacă profesorii sunt în grevă?” Grupurile de WhatsApp ale părinților s-au încins, aproape atinseseră cota de fierbere. Ce se întâmpla cu viitorul copiilor lor în care investiseră atâta încă din prima clasă de gimnaziu? În același timp, orele de meditații continuau.
„Să știi că multe lucruri nu au fost în regulă nici cu greva asta a profesorilor. Păi la noi în clasă erau copii care mergeau la școală în timpul grevei și făceau meditații cu profesoara de Matematică. Deși era în grevă și nu susținea orele de curs, meditațiile cu elevii din clasa băiatului meu s-au ținut la școală. Asta nu mi s-a părut deloc corect, adică înțeleg că ești în grevă, îți înțeleg neajunsurile, dar meditațiile le puteai ține. Și nu mă refer la legalitatea acestor meditații, ca principiu vorbesc”, susține Natalia.
„Oare ne pică mesajul textului liric anul ăsta? Că nu a mai picat de patru – cinci ani? Dar la Mate ne-o da trunchiul de piramidă sau corpul rotund? Că nici astea nu au mai fost de mult timp”. Elevii, și ei reuniți pe aceeași aplicație WhatsApp, în grupuri separate de cele ale părinților, aveau griji diferite. Și poate justificate pentru mulți dintre ei, pentru că „loteria Evaluării Naționale” începe fix cu subiectele care urmau „să pice”.
„Știi care cred eu că e marea problemă cu admiterea asta la liceu? Sunt prea multe variabile, e un fel de loterie. Păi în primul rând contează ce subiecte le pică, pentru că poate face diferența. Nu mai iau în calcul limbajul greoi folosit în cerințele exercițiilor. Contează apoi cine corectează lucrarea. Dacă pici pe un profesor blazat sau poate nemulțumit de rezultatul grevei e posibil să nu ieși bine. La Română, iar, nu mai zic, contează cum interpretează profesorul textul scris de elev, pentru că nu e Matematică, există o doză mare de subiectivism. Apoi contează dacă faci contestație sau nu la rezultatul primit și, din nou, contează cine recorectează lucrările. Și asta doar în ceea ce privește strict Evaluarea Națională”, explică un alt părinte. Și nu prea am argumente să îl contrazic.
Iar rezultatele la testările naționale pot produce adevărate drame în mintea unor copii care deja au trecut prin multe încercări în gimnaziu. Plânsete, orgolii, comparații, toate sunt la ordinea zilei. „Am tocit tot anul, am greșit doar 20 de sutimi la Română și iau 9,40? Cine mi-a corectat lucrarea? Unde intru eu cu media asta? O să ajung la „Petru Poni” (un liceu din București). Cam așa au decurs ostilitățile în cazul unora care au decis să conteste rezultatele. Alții au fost fără griji: „Ei, nu contează chiar atât de mult nota la evaluare. Eu intru unde pot și mă mută mama la liceul la care e fratele meu, că e liceu bun. Păi eu de ce să-mi fac griji cu 8,30 când Rareș, cu 5,45, se lăuda azi pe grup că îl duce tatăl lui care lucrează la ANAF la orice liceu vrea el?”. Sau așa.
Au mai fost și cazurile unor copii afectați psihic de problemele întâmpinate în timpul gimnaziului, care primesc în continuare tratament de specialitate, și care s-au blocat în timpul examenelor, deși știau rezolvarea subiectelor. În cazul unora, părinții au decis să nu mai facă contestații, punând pe primul plan sănătatea copiilor.
Apoi hazardul continuă cu înregistrarea opțiunilor pentru liceele la care aspiră proaspătul absolvent. Opțiuni de care părinții țin cont sau nu. Pentru că „e mic, de unde să știe el ce opțiuni să pună? Ce dacă e mai bun la Română? Îl înscriu la Mate-Info, nu vezi care e viitorul?” Dar mulți elevi știu foarte bine ce se întâmplă în liceele la care aspiră: „Ăla e plin de maneliști, ăla e cu copii de bani gata și o să-mi iau bullying patru ani, acolo nu mă duc că nu am notă, ăla e cu droguri, dincolo e prea departe, se învață după-amiază și trebuie să trec printre blocurile alea până la metrou în fiecare seară și mi-e frică”.
„Apoi contează cum pui opțiunile, în ce ordine, contează câte opțiuni pui, contează și mai mult câți pun aceleași opțiuni ca tine. Dar contează rezultatele ultimilor ani? Habar nu am dacă va conta sau nu. Pentru că m-am uitat pe niște documente care circulă pe toate grupurile de părinți și sunt niște diferențe foarte mari. Sunt licee la care s-a intrat în 2016 cu ultima notă 6 și ceva, apoi 8 și ceva, apoi 7, apoi aproape de 9. Ţii cont de ele? Sunt licee bune sau nu? Sau e doar o modă a anilor? Pentru că un punct diferență poate însemna câteva sute de candidați în ierarhie. Și, ne întoarcem, au fost influențate notele și ierarhiile anilor trecuți de dificultatea subiectelor? De aia îți spun, sunt mult prea multe necunoscute în tot acest proces și eu cred că e o loterie”, continuă seria incertitudinilor părintele care face analogia admiterii la liceu cu o loterie.
„Știi, eu am avut o problemă cu băiatul, care a fost dezamăgit de nota obținută, am făcut contestație, a avut ghinionul sau norocul, cine știe, ținând cont de toate variabilele astea, să îi scadă notă după recorectare. Și căzuse psihic, pur și simplu mi s-a părut că nu îl mai scot la lumină, că nu e corect, că nu e corect. Ce să-i fac, să-i explic ce e corectitudinea sau să-l aduc cu picioarele pe pământ să-i spun că nu există? I-am dat și eu să citească „Glossă” de Eminescu, chiar dacă e mic, e băiat deștept, chiar dacă nu e geniu și s-a calmat. Vedem noi ce facem, mai departe, acum ne batem capul cu opțiunile”, continuă părintele.
Tehnologia a suplinit în cazul de față și carențele din educația autorului, care aproape că uitase geniul lui Eminescu:
„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece”.
