Componența Comitetului de organizare UNESCO (COU) pentru Peisajul Cultural Minier Roșia Montană, format din 24 de membri, numiți pe 4 ani, a fost aprobată, potrivit legislației în vigoare, printr-o hotărâre adoptată, miercuri, de către consilierii județeni din Alba.
De asemenea, a fost aprobat și Regulamentul de organizare și funcționare a acestuia.
După organizarea unei consultări publice în vederea desemnării reprezentanților comunității, s-au identificat, în colaborare cu autoritățile locale din Roșia Montană, reprezentanți ai proprietarilor sau titularilor drepturilor reale asupra monumentului istoric.
COU pentru Peisajul Cultural Minier Roșia Montană va fi coordonat de un angajat al Consiliului Județean (CJ) Alba, de la Serviciul Investiții, dezvoltare, promovare patrimonială și managementul unităților de cultură, Aurora Petronela Luca.
Printre ceilalți 23 de membri se regăsesc un preot, localnici, reprezentanți ai Ministerului Culturii, Institutului Național al Patrimoniului, Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Direcției Județene pentru Cultură Alba, Universității „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Consiliului Județean Alba, Consiliului Local Roșia Montană, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Alba, Inspectoratului de Poliție Județean Alba, SC Roșia Montană Gold Corporation SA și Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate.
Printr-o decizie luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de a 44-a sa sesiune, extinsă, de la Fouzhou, China, Peisajul Cultural Minier Roșia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în iulie 2021. A fost recunoscută astfel valoarea universală excepțională a acestuia, respectiv cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex subteran minier al antichității romane, împreună cu zonele de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole.
Mai exact, în subteranul Roșiei Montane se găsesc peste 150 kilometri de galerii, în adâncul celor patru masive muntoase. Aici, a fost documentat cel mai vast sistem de exploatare minieră auriferă de epocă romană cunoscut până în prezent (7 kilometri), dar și un amplu sistem de exploatare de epocă modernă (sec. XVII-XVIII) realizat cu praf de pușcă (10 kilometri), completat de exploatările cu dinamită (53 de kilometri) de epocă contemporană (sec. XIX-XX).
