Catedrala Încoronării este o catedrală ortodoxă cu Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, care a fost ridicată, printr-un volum uriaș de muncă, între anii 1921-1922, cu scopul de a oferi un cadru adecvat încoronării regelui Ferdinand I și reginei Maria, ceremonie care a avut loc la 15 octombrie 1922.
Arhitectura sa, inspirată de biserica domnească din Târgoviște, cu planul în cruce greacă înscrisă, la care s-au adăugat detalii bizantine și neoromânești, amintește și de fosta ctitorie a lui Mihai Viteazul, de la 1597. Catedrala a fost construită după planurile arhitectului Victor Gh. Ștefănescu, lucrările fiind executate sub supravegherea inginerului Tiberiu Eremia, pictura interioară a fost realizată de maestrul Costin Petrescu, iar catapeteasma de sculptorul C. M. Babic și de pictorul Ion Norocea, potrivit site-ului oficial al municipiului Alba Iulia, https://www.apulum.ro/.
Piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921, a doua zi de Paște, șantierul fiind vizitat o lună mai târziu, de regele Ferdinand și regina Maria, cu scopul de a constata stadiul lucrărilor executate. Catedrala a fost sfințită la 8 octombrie 1922.
La 15 octombrie 1922, la Catedrala din Alba Iulia, în prezența unei numeroase asistențe din țară (membri ai familiei regale, ai Parlamentului, ai Guvernului, înalți ierarhi ai tuturor confesiunilor, înalți comandanți ai armatei, reprezentanți ai Academiei Române și ai Universităților, delegați ai orașelor și satelor ș.a.) și de peste hotare (membrii misiunilor diplomatice), a avut loc ceremonia încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria ca suverani ai României întregite. „Regele tuturor românilor” a purtat coroana de oțel pe care o primise de la regele Carol I, ce amintea de Plevna, și căreia i s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh, potrivit lucrării „Dicționar biografic de istorie a României” (Editura Meronia, 2008).
Regele și regina au purtat, cu ocazia ceremoniei de încoronare, mantii special confecționate din catifea și brodate cu fir de aur. Coroana regelui a fost adusă de președintele Adunării Deputaților, Mihail Pherekyde, iar cea a reginei era ținută de președintele Senatului, Mihail Orleanu. Coroana regelui era cea din 1881, purtată de Carol I. Acesteia i s-au adăugat trei pietre prețioase, reprezentând cele trei provincii românești care s-au unit cu Ţara-Mamă – Basarabia, Bucovina și Transilvania. Coroana reginei Maria era din aur și cântărea 1.800 de grame. Regele și-a pus singur coroana pe cap, apoi tot el a așezat-o pe cea a reginei. A fost intonat Imnul Regal, apoi, momentul a fost marcat cu urale și 101 salve de tun. A urmat, pe platoul din fața catedralei, defilarea trupelor. Regele Ferdinand I a primit defilarea călare, înconjurat de ofițeri români și ai misiunilor Aliate, prezente la acest moment istoric.
Edificiul a fost ridicat în mijlocul unei incinte dreptunghiulare compuse din patru pavilioane amplasate în colțuri și legate între ele prin intermediul unei galerii de arcade deschise. Este situat pe latura de apus a Cetății având o amplă perspectivă spre Platoul Romanilor, turlele sale, înalte de aproape 60 de metri, dominând orașul.
În cupola centrală este pictat Iisus Pantocrator și pe bolta absidei altarului chipul Maicii Domnului și alte scene biblice. De o parte și de alta a iconostasului, sunt așezate icoanele sfinților ierarhi, mitropoliții Sava Brancovici și Ilie Iorest, cuvioșilor Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și a Mucenicului Oprea Nicolae. Deasupra ușii veșmântăriei este zugrăvit autoportretul maestrului Costin Petrescu. În pronaos sunt zugrăvite portretele lui Mihai Viteazul și al doamnei Stanca.
Iconostasul, sculptat în lemn de stejar, este împodobit cu motive florale, având registrele tradiționale cu scene biblice și icoane realizate de către pictorul Ion Norocea.
În perioada interbelică, în aripa de sud-est a funcționat Inspectoratul clerului militar și Episcopia Armatei, iar în aripa de nord-est Muzeul Unirii. În 1975 a devenit sediul Episcopiei, iar mai apoi, în 1998, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia, conform https://www.apulum.ro/. Catedrala mai este cunoscută și sub denumirea de Catedrala Reîntregirii Neamului.
