
Simularea examenului de Evaluare Națională vine anul acesta cu o nouă provocare, în special pentru profesorii de gimnaziu, fiind primul an în care se va face corectarea digitalizată a lucrărilor, după ce, în anul școlar anterior, această metodă s-a aplicat la sesiunea de toamnă a Bacalaureatului și la câteva dintre olimpiadele naționale.
Cei mai mulți profesori susțin corectarea digitalizată a lucrărilor, însă unii sunt de părere că trecerea de la un sistem la altul s-a făcut poate prea brusc, fără o pilotare anterioară adecvată, astfel că rămân multe semne de întrebare: Se va putea corecta de acasă? Vor exista probleme cu platforma? Cât timp se va economisi cu această metodă de corectare?
„Din anumite puncte de vedere, se anunță a fi mai simplă această metodă de corectare. Este fără îndoială un avantaj. Eu corectez de peste zece ani la Evaluarea Națională. Până acum, trebuia să ai două-trei seturi de borderouri, să treci notele pe fiecare dintre ele și mai apoi, la final, pe lucrare, puteau exista erori involuntare de transcriere a notei de pe borderou pe teză, care acum vor fi eliminate. Acesta este cu siguranță un avantaj. Acum există o grilă în dreptul lucrării, pe care selectăm direct punctajul. Dar, fiind pentru prima dată, încă nu știm exact cum va fi. E interesant de văzut dacă vor exista erori pe platformă, ce alte probleme vor exista, cât timp se va economisi”, a declarat, pentru Agerpres, Elena Manole, profesor de Limba și literatura română la Şcoala Gimnazială „Anghel Saligny” din Focșani.
Elena Manole este unul dintre profesorii care în urmă cu mai mult timp a avut șansa să facă un curs de evaluator special conceput pentru corectarea lucrărilor la Evaluarea Națională, însă nu toți colegii săi au participat la aceste cursuri, care, în opinia sa, erau benefice, mai ales pentru materiile umaniste, cum este cazul Limbii române.
„În urmă cu mai mult timp, Ministerul Educației a organizat un curs de evaluator, care era cumva obligatoriu la acea vreme. Cursul a fost exclusiv în format online, cu formatori din întreaga țară, iar intenția acestui curs a fost foarte bună, pentru că, într-un fel, ne-a uniformizat cu corectura. A fost o experiență foarte bună, doar că nu pentru toți, pentru că nu toți cei care s-au înscris au apucat să îl facă. Acum, din câte știu, acest curs nu se mai face. Dar am înțeles că nu reprezintă cerință obligatorie pentru a corecta la Evaluarea Națională”, a spus ea.
Pentru cadrele didactice, noua formă de corectare apare ca o provocare
„Noi încercăm să le explicăm la clasă că această corectură are menirea să crească gradul de obiectivitate, că ei ar putea avea de câștigat ca urmare a acestei corecturi. Dar poate nu am avut destul timp”, consideră Elena Manole.
Carmen Ion, profesor de Limba și literatura română la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, nu este pentru prima dată pusă în fața corectării digitalizate, fiind profesor corector la una dintre olimpiadele de anul trecut care au adoptat această metodă. Spune că a corectat de acasă, în ritmul său, fără intruziuni de niciun fel, și a putut să vadă beneficiile acestei corecturi.
Profesorul afirmă că și-ar dori să aibă un feedback în urma corectării lucrărilor, mai ales în cazul celor cu diferențe mai mari de un punct între cele două corecturi și care ajung ulterior la un al treilea profesor. Pentru că, spune ea, ar reuși astfel să se evalueze la rândul său, să înțeleagă unde a notat cu mai multă lejeritate sau, dimpotrivă, unde a fost prea dură.
Unii profesori consideră însă că digitalizarea actului de învățământ nu trebuie dusă la extreme, pentru că acest lucru ar însemna minimalizarea rolului profesorului la clasă.
„Există și beneficii al acestui tip de corectare, pentru că, dacă greșești, calculatorul nu te lasă să mergi mai departe. Aș putea spune chiar că există o mai mare obiectivitate a corecturii. La corectura în fizic, poate mai treceai cu vederea unele situații, te sfătuiai cu colegul, dar acum, fiind singur cu calculatorul, acest fapt te obligă să fii mai atent, mai obiectiv, pentru că nu știi cine corectează cealaltă teză și cum anume va corecta colegul”, a fost de părere profesorul de Matematică de la Colegiul Național „Unirea” Focșani, Enache Pătrașcu.
Dacă digitalizarea reprezintă soluția pentru învățământul românesc rămâne de văzut. Deocamdată, unii profesori spun că există realități în învățământul românesc parcă nu tocmai de secol XXI, unde prioritățile ar trebui să fie altele. Şi mai ales, că ar trebui să se țină mai mult cont de componenta emoțională a unui examen care, în unele cazuri, poate schimba destinul unui elev.
Luni dimineață, elevii simularea examenului de Evaluare Națională, în 91 de centre, dintre care 54 sunt centre de examen și alte 37 centre arondate. Printre aceștia, și 20 de copii cu cazuri speciale, care, în funcție de problemele de sănătate, vor beneficia fiecare de un anumit tip de evaluare.








