Patru biserici evanghelice au rămas mărturie pe Valea Târnavei Mici că aici au locuit odinioară sași, ultimii dintre aceștia emigrând după 1989 din Șona, Bălcaciu, Jidvei și Veseuș, scrie Agerpres.
Cu excepția celei din Veseuș, bisericile construite în urmă cu mai multe secole sunt bine conservate, datorită interesului pe care sașii plecați în Germania îl manifestă în continuare față de patrimoniul lăsat moștenire de înaintașii lor.
Cel mai bun exemplu este cel de la Șona, unde o familie de români face periodic lucrări de întreținere, fiind în strânsă legătură cu asociația pe care sașii din acest sat au înființat-o în țara în care locuiesc în prezent. Ei s-au constituit, în 1995, în „comunitatea vecinilor”, „țighidiș”, după modelul din satul natal. În 1996, pentru ușurarea comunicării între șonenii care locuiesc în Germania și Austria, s-a hotărât ca aceste zone să fie împărțite în cinci „comunități ale vecinilor”, așa cum erau odinioară în satul natal.
Sașii din Șona își petrec și acum Paștele împreună în Germania și nu își uită locul de baștină. Ei se întorc la câțiva ani în satul pe care încă îl descriu drept „acasă”, venind cu copiii și nepoții să nu uite tradițiile din locurile natale ale părinților și bunicilor. Chiar în această vară este planificată o nouă întrunire a sașilor în Șona.
Din 2003, „comunitățile vecinilor” execută în mod regulat reparațiile necesare la biserica evanghelică și casa parohială și se îngrijesc în mod special ca cimitirul unde odihnesc rudele lor să fie întreținut.
Destul de bine îngrijite sunt și bisericile din Jidvei și Bălcaciu.
Biserica din Veseuș, „cea mai năpăstuită”
În schimb, biserica evanghelică din Veseuș este, după cum a afirmat directorul Direcției Județene de Cultură Alba, Matei Drîmbărean, „cea mai năpăstuită” dintre bisericile rămase în Alba în urma sașilor. Biserica este desacralizată, a spus acesta, un lucru vizibil pentru oricine intră în ea.
Ansamblul bisericii evanghelice din Veseuș se regăsește pe lista Monumentelor Istorice. Construită tot în secolul al XV-lea la fel ca biserica fortificată din Bălcaciu, care se păstrează însă foarte bine, biserica din Veseuș este foarte deteriorată.
Biserica-sală, construită în stil gotic, datează din 1504, fiind transformată în sti baroc în 1794. Turnul-clopotniță și de poartă a fost construit în 1825.
Ambele se prezintă într-o stare extremă de degradare.
Situat pe o colină, ansamblul este năpădit de vegetație și de spini, iar ceea ce odată era curtea bisericii este acum un loc în care câinii își fac veacul. Niciun semn că s-ar îngriji cineva de acest monument istoric.
Viguros altădată, turnul clopotniță prezintă crăpături, iar din el se desprind cărămizi.
În biserică poate pătrunde oricine, dovadă resturile de ambalaje, de suc sau sticle de alcool, lăsate pe jos.
Ușa de la intrare nu mai există, în schimb se mai păstrează, larg deschisă, pe lateral, o splendidă ușă de lemn sculptată.
În interior mai sunt câteva bănci, precum și scara care duce în pod. Mai este și o strană, pe care se află o inscripție din 1928.
Tavanul de deasupra altarului nu mai există, fiind vizibilă tâmplăria de pe acoperiș. De fapt, după toate aparențele, oricând biserica se poate prăbuși.
Mormintele din cimitirul bisericii sunt acoperite și ele de vegetație. Unele pietre funerare au căzut, iar numele celor înmormântați nu se mai pot descifra decât în puține cazuri. Doar două morminte dau impresia că ar fi cât de cât întreținute, fiind posibil ca urmașii să plătească vreun localnic în acest sens.
O biserică „fără sași”?
Preotul evanghelic din Sebeș, Adrian Dahinten, care a preluat din 2009 slujirea în bisericile săsești de pe Valea Târnavei Mici, spune că este „o situație tristă” la Veseuș.
El susține că de vină pentru situația în care arată ansambul bisericii monument istoric din Veseuș ar fi, în principal, faptul că nu mai sunt enoriași și dezinteresul sașilor care au emigrat de-aici și care nu au o asociație în Germania și nici nu ar păstra legătura între ei.
Adrian Dahinten afirmă și că ar fi încercat la un moment dat să securizeze intrările în biserică, lucru care se pare însă că nu s-a întâmplat sau nu a ținut.
În ceea ce privește cimitirul, Adrian Dahinten a menționat că, potrivit tradiției săsești, fiecare enoriaș are obligația să îngrijească mormântul familiei, însă aici nemaifiind niciun sas și cimitirul este, în consecință, părăsit.
În ceea ce privește administrația locală, Primăria Jidvei nu se implică, deoarece, spune edilul Alin Trif, ansamblul bisericii și casa parohială, aparent întreținută, nu se află în proprietatea autorităților locale. La fel ca Primăria, nici localnicii nu au considerat că ar putea măcar să igienizeze curtea bisericii sau cimitirul.
