Avram Iancu a fost un om între oameni care a pus o piatră de temelie a statului modern numit România, a evidențiat, marți, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, în deschiderea sesiunii științifice „Bicentenarul nașterii lui Avram Iancu – Eroul, contemporanii, epoca”, manifestare dedicată împlinirii a 200 de ani de la nașterea marelui patriot român din Transilvania.
„Avram Iancu a pus o piatră de temelie a statului modern numit România, (…) a fost un fenomen al acestui popor, cum știți cu toții, pentru că la 24 de ani a devenit unul din conducătorii Revoluției Române de la 1848 și strategul militar al Revoluției din Transilvania, iar la 25 de ani era Craiul Munților, era legendă. Un om de 25 de ani care a ajuns în mințile tuturor, în sufletele tuturor, reușind să se impună și să primească titlul de Crai al Munților” a subliniat Pop, la evenimentul organizat de Academia Română, prin Secția de științe istorice și arheologie.
El a arătat, în prelegerea prezentată în Aula Academiei și intitulată „Avram Iancu – vizionarul”, că acesta a dorit să construiască „o lume nouă”.
„În spatele lui avea o lume pe care o cunoștea foarte bine, o lume care venea din iluminism din învățătura Școlii Ardelene. Învățase la școală că istoria românilor începe odată cu fondarea Romei, după obsesia transilvănenilor legată de originea noastră romană, se înfruptase – mai ales la Cluj, unde știți că a devenit avocat și unde învățase în ungurește și în latinește – și din ideile lui Johann Gottfried Herder, învățase ce înseamnă ‘sufletul popoarelor’. A scris, împreună cu încă vreo șapte intelectuali români tineri, revista de mână ‘Zorile’ de la Liceul Academic sau Liceul Regesc din Cluj, în semi-secret. Revista ‘Zorile’ în limba română, revistă de mână, care a circulat. A primit titlul de avocat, nu i s-a permis să profeseze, pentru că provenea dintr-o familie de iobagi. A intrat la Tabla Regească (Tabula Regia Judiciara a fost cel mai înalt for de judecată al locuitorilor din Transilvania – n.r.), a aflat ideile revoluției, a fost alături de tinerii maghiari până în punctul când a venit UNIO, adică Uniunea forțată a Transilvaniei cu Ungaria, fără ca românii să fie întrebați. Acesta a fost punctul declanșator al Revoluției Române propriu-zise”, a menționat Pop.
Potrivit acestuia, Avram Iancu a avut „un renume extraordinar în mijlocul țăranilor încă din timpul vieții, cum n-au avut nici episcopul Șaguna, nici episcopul Lemeni, nici conducătorii bătrâni ai revoluției, care erau ideologi, ca Simion Bărnuțiu, viitor profesor al Universității din Iași, chemat de Alexandru Cuza să predea acolo, a fost și decan, a fost invitat să fie rector”.
„Avram Iancu a fost omul forței și care a înțeles că venise momentul dreptului forței. La sfârșitul vieții și a dat seama că, totuși, forța dreptului va domina lumea și a cerut cu limbă de moarte ca românii să facă din averea lui o ‘facultate de drepturi’, pentru că dreptul era de partea lui și a poporului român. Și a înțeles asta înainte ca președintele Wilson să decreteze ‘dreptul popoarelor la autodeterminare’. Avram Iancu a fost un om între oameni, un om între popoare, le-a cunoscut, celor apropiate le-a vorbit limba și a cunoscut și cea mai importantă limbă de comunicare de până atunci, limba latină. Deci a fost un intelectual care și-a ars energia vieții până la 25 de ani. După 25 de ani rămâne simbolul și doina ‘Pe Dealul Feleacului/ Trec carele Iancului'”, a completat președintele Academiei.
În cadrul evenimentul au fost prezentate patru studii științifice: „Avram Iancu între glorie și defăimare”, autori prof. univ. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, și prof. univ. Sorin Șipoș, Universitatea din Oradea; „Un contemporan al lui Avram Iancu în Moldova – Episcopul Melchisedec Ștefănescu”, autor prof. univ. Ionel Cândea, membru corespondent al Academiei Române, „Bărnuțiu și Avram Iancu – Centralitatea ardeleană a Revoluției române de la 1848 – 1849″, autor prof. univ. Gheorghe Cliveti, membru corespondent al Academiei Române, și „Avram Iancu, conducătorul războiului de apărare a neamului românesc din Transilvania: 1848 – 1849″, autor prof. univ. Dumitru Preda, președinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Comunicările vor fi publicate în revista Academica și într-un volum distinct.
Sesiunea științifică de marți se înscrie în seria de manifestări organizate de Academia Română în acest an dedicate activității revoluționare a lui Avram Iancu, personalitate simbol a istoriei românești.
Reprezentantul cel mai de seamă al Revoluției de la 1848 – 1849 din Transilvania, Avram Iancu a intrat în conștiința poporului ca un veritabil erou, devenind în scurtă vreme o legendă națională, simbol al luptei pentru drepturile românilor din Ardeal și model de sacrificiu personal pentru binele celor mulți și nedreptățiți.
