În 20 iunie, la ora 20:35, are loc solstițiul de vară, marcând începutul astronomic al verii în emisfera nordică în acest an. Evenimentul coincide cu sărbătoarea Sânzienelor și reprezintă cea mai lungă zi din an.
În timpul solstițiului de vară, Soarele ajunge la cea mai mare înălțime față de ecuator, schimbându-și declinația. Această schimbare determină o prelungire maximă a crepusculului, iar la latitudini înalte, crepusculul poate dura toată noaptea, creând fenomenul de „nopți albe”.
Semnificația solstițiului și tradițiile asociate
Solstițiul de vară marchează momentul în care Soarele iluminează inegal cele două emisfere ale Pământului, datorită înclinării axei terestre. Această inegalitate produce diferențele de durată între zi și noapte și determină succesiunea anotimpurilor.
Tradițiile și superstițiile legate de solstițiul de vară au rădăcini adânci în istorie. Considerată o zi a schimbării și a focului, cea mai lungă zi a anului este celebrată la români prin focurile de Sânziene. Oamenii se adună pe înălțimi, aprind focuri și dansează în jurul lor, aruncând brâuri de pelin în foc pentru a alunga necazurile.
Inițial, solstițiul de vară era sărbătorit pe 21 iunie, dar ulterior, sărbătoarea a fost mutată pe 24 iunie, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, pentru a coincide cu sărbătoarea religioasă.
Noaptea de Sânziene în tradiția românească
Noaptea de Sânziene, parte a folclorului românesc, este sărbătorită diferit în funcție de regiune și țară. Pentru țărani, această zi este crucială pentru prognoza vremii. Potrivit credințelor populare, dacă plouă de Sfântul Ioan Botezătorul, următoarele 40 de zile vor fi ploioase, afectând recoltele de grâu și alte culturi.
Conform etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000), astfel de superstiții și tradiții au fost transmise din generație în generație, evidențiind importanța solstițiului de vară în cultura populară.
