Un cuțit de aruncat „kulbeda”, adus de exploratorul Franz Binder la întoarcerea din călătoria sa din Africa la mijlocul secolului al XIX-lea, este expus la Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeș.
„Printre piesele spectaculoase aduse de Franz Binder la întoarcerea din călătoria sa în Africa se numără și cuțitele ‘kulbeda’. Acestea sunt arme de aruncat și erau întâlnite în număr mare din Sudan și până în Gabon, precum și în vastul bazin al fluviului Congo. Folosite ca arme, ele erau aruncate, la fel ca un bumerang, până la distanțe de aproximativ 50 de metri, în încercarea de a provoca răni cât mai grave inamicilor. Puteau fi utilizate și în ritualuri de sacrificii, dar și ca monedă de schimb, ca în cazul membrilor tribului Tummok, care nu acceptau altceva în schimbul grânelor lor decât astfel de arme. De asemenea, puteau servi și ca simboluri ale puterii”, se arată într-un comunicat, transmis duminică Agerpres, de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș și Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș.
Potrivit sursei citate, există două tipuri de astfel de cuțite, cu numeroase variante și subvariante, cel mai simplu fiind cel în forma literei „F”, căruia îi aparține și exemplarul din colecția muzeului din Sebeș.
Dată fiind morfologia piesei, cel mai probabil cuțitul provine din zona înălțimilor Tabi, situate între cele două izvoare ale Nilului și ocupată de tribul Ingessana, teritoriu pe care Franz Binder l-a explorat la jumătatea secolului al XIX-lea, se precizează în comunicat.
Confecționat din fier prin forjare, cuțitul expus are forma unui topor cu coada ușor curbată. Mânerul armei a fost îmbrăcat cu o țesătură din pânză roșie, peste care s-a realizat, din fibre textile răsucite, împletite și înnodate, un manșon care îl face mult mai ergonomic. În partea superioară a mânerului există o mică extensie metalică, un pinten orientat spre exterior, servind, probabil, și ca gardă. Partea activă a armei cuprinde pintenul și restul cozii care se termină sub forma unui spin răsucit spre stânga, sub care se găsește lama ce are aspectul unui cioc de pelican. Întreaga suprafață a cuțitului este brăzdată de canale, iar muchiile, cu excepția celor ale mânerului, sunt foarte bine ascuțite.
Franz Binder (n. 1.09.1820, Sebeș – d. 11.04.1875, Vurpăr) a fost un explorator transilvănean care, la jumătatea secolului al XIX-lea, a călătorit de-a lungul cursului Nilului, de unde, în 1862, s-a întors în orașul natal cu o bogată colecție de arme, podoabe, instrumente muzicale, obiecte de uz gospodăresc, provenind din zonele pe care le-a vizitat.
Motivul călătoriei sale a fost căutarea fratelui său vitreg, Samuel Mauksch, care era angajat în serviciul militar egiptean.
Aventurier din fire și pasionat călător, Franz Binder a plecat în căutarea acestuia, ajungând în anul 1840 la Istanbul, ulterior cutreierând o mare parte din Asia Mică, trecând prin Smirna, Rodos, Cipru, Locurile Sfinte și mănăstirile din Palestina, de unde și-a continuat drumul prin Damasc, spre Beirut, Alep și Bagdad. Nereușind să dea de urma fratelui său, Franz Binder s-a întors spre Alep cu o caravană, iar de acolo a plecat către Egipt. În iunie 1850 ajungea la Alexandria, plecând, la scurt timp, spre Cairo, unde a lucrat ca măcelar, cofetar, iar la un moment dat s-a ocupat chiar și cu fabricarea berii.
Animat de dorința de a explora, el a devenit conducător de caravane la o companie comercială și a efectuat opt călătorii între Cairo și Khartoum, actuala capitală a Sudanului.
Pentru o perioadă, s-a stabilit în Khartoum, unde a fost funcționar al unei companii comerciale, iar apoi, începând cu anul 1857, a fost numit viceconsul al Imperiului Austriac.
Întors în Transilvania în 1862, prin expozițiile pe care le organiza în diferite localități, le-a oferit compatrioților săi posibilitatea să admire obiectele pe care le-a adus din Africa.
În anul 1864 a cumpărat un domeniu în localitatea Vurpăr, lângă Vințu de Jos, unde și-a întemeiat o familie și s-a ocupat de agricultură.
Încă din timpul vieții, a donat impresionanta sa colecție Societății Transilvane pentru Ştiințe Naturale din Sibiu și Gimnaziului Evanghelic din Sebeș, o parte a acesteia putând fi admirată la Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș, mai arată sursa citată.
