O casă albastră cu obloane verzi, cu un farmec aparte, veche de peste 150 de ani, situată pe Ulița Veche din Lancrăm, nu departe de biserică, este locul în care s-a născut Lucian Blaga, cel pentru care „veșnicia s-a născut la sat”.
Al nouălea și cel mai mic dintre copiii preotului Isidor Blaga, toți având inițiala numelui L., cu înclinație și spre latină pentru a nu putea fi maghiarizate (Letiția, Tit-Liviu, Leon, Lionel, Longin, Liciniu, Lelia etc), Lucian Blaga a venit pe lume în această casă în 9 mai 1895, unde a copilărit în „curțile dorului” până când, după moartea prematură a tatălui său, întreaga familie s-a văzut nevoită să se mute la Sebeș din cauza dificultăților materiale.
În ceea ce privește datarea casei, chiar dacă pe frontispiciul său este inscripționat 1870, aceasta ar fi ceva mai veche, fiind construită de către bunicul său, Simion Blaga, fost notar și, apoi, preot în Lancrăm.
„Anul inscripției reprezintă, mai degrabă, o dată a unei reparații de anvergură, casa existând, cu siguranță, de ceva vreme. Se cunoaște faptul că Simion Blaga (1824-1869), bunicul lui Lucian, a fost notar, înainte de a deveni preot în toamna anului 1860, poziție din care avea posibilitatea să ridice o casă din materiale durabile (piatră și cărămidă). (…) Se poate afirma că actuala casă a avut o fază mai veche, datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, despre care însă nu există informații cu excepția acelei reprezentări în cel mai vechi plan cunoscut al localității. Cu siguranță, atât casa, cât și șura erau construite în preajma anului 1850, după cum o dovedește planul localității din cea de-a Doua ridicare topografică militară a Imperiului Habsburgic. Astfel, după moartea lui Simion, casa a fost moștenită de fiul acestuia, Isidor, preot și el, în care va locui împreună cu soția sa, Ana, și cu copiii lor (nouă la număr, dintre care trei au murit la vârste fragede)”, arată, într-un studiu apărut în „Caietele Blaga” în cadrul celei de-a 42-a ediții a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, desfășurat între 13 și 15 mai la Lancrăm și Sebeș, directorul Centrului Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, Nadia Diana Arsin.
Și ghidul Casei memoriale „Lucian Blaga”, Lenica Sădean, spune că imobilul este mai vechi decât data inscripționată pe fațada casei. „Bunicul Simion Blaga este cel care a construit această casă. Chiar am văzut pe o grindă scrijelit 1862. Zidurile de cărămidă sunt cele vechi. S-a păstrat și o parte din tâmplărie, după cum se poate vedea după balamalele la uși și geamuri”, a spus aceasta pentru Agerpres.
Potrivit Lenicăi Sădean, casa a fost vândută de către mama lui Lucian Blaga în 1909, la un an după moartea preotului Isidor Blaga, când toată familia s-a mutat la Sebeș la Letiția, cea mai mare dintre copii, care avea o situație materială mai bună, fiind căsătorită cu profesorul Ioan Pavel.
Până când casa din Lancrăm a fost cumpărată de stat, prin Ministerul Culturii, în 1995, în vederea transformării ei în casă memorială, au fost trei generații de proprietari, dintre care unii au adus câteva modificări acesteia.
„Unii dintre proprietari au făcut ceva modificări, în special la geamuri. Din două mici orientate spre stradă și două mici spre curte au făcut câte unul mare. Tot ei au fost cei care au vândut jumătate din grădină, care, pe vremea copilăriei lui Lucian Blaga, era mult mai mare, dădea până în șoseaua principală. Acum, în ceea ce a rămas este o mică livadă. Casa a fost adusă la forma inițială, așa cum era pe vremea lui Blaga, atunci când a fost restaurată de Muzeul Satului București (1997-1998 – nota red.). A fost schimbat acoperișul, iar geamurile au fost refăcute după fotografii și după scrierile din «Hronicul și cântecul vârstelor»”, a explicat Lenica Sădean.
Fiind înstrăinată atât timp, Casa memorială are, totuși, și o serie de piese de mobilier și obiecte care au aparținut familiei Blaga și care au putut fi recuperate.
Potrivit Nadiei-Diana Arsin, „Caietele Blaga”, publicația mărturie a Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, cuprind o serie de articole care fac precizări privind proveniența obiectelor care și-au găsit, treptat, locul în casa natală.
„În 1997 este consemnată prima donație făcută Casei memoriale de dr. Radu Cărpinișanu din Sebeș, președintele de atunci al Fundației Culturale «Lucian Blaga», descendent pe linie maternă din familia lui Lucian Blaga. În actul de donație, aflat în arhivele Centrului Cultural «Lucian Blaga» Sebeș, sunt menționate: o icoană pe pânză (Maria, Iosif și pruncul – ce a aparținut familiei Blaga), două cărți vechi cu autograf Isidor Blaga și Simion Blaga, o carte de vizită a lui Lucian Blaga cu o poezie autografă pe verso, două fotografii ale poetului, o poezie și o scrisoare către Vichi (verișoara Victoria Medean Bena) și o carte poștală ilustrată. Și valiza de student a lui Lucian Blaga își găsește locul în muzeu prin grija aceluiași reprezentant onorific al fundației. La 12 decembrie 2002, prin intermediul poetului Ion Mărgineanu, director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Alba, s-au primit de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud paltonul de stofă și pălăria cu monograma «LB» – piese de impact pentru actuala expoziție. Georgina Gheorghe, fiica fratelui lui Lucian Blaga, Tit Liviu, a donat masa cu cele patru scaune din lemn masiv și spătar din piele, care se regăsesc, în prezent, în cea mai importantă încăpere a Casei muzeu, alături de dulapul-bibliotecă cu trei uși și un sertar, care a aparținut familiei Blaga-Pavel la Sebeș, în anii ’20, achiziționat de Fundația «Lucian Blaga» de la Rodica Suciu. Anton Ilica, cadru universitar la Universitatea «Aurel Vlaicu’ din Arad, a donat o serie de cărți și fotografii, dintre care se remarcă cele două portrete înrămate ale lui Lucian Blaga și Corneliei Brediceanu, din tinerețe, realizate la Viena (16/23 cm, cu rame originale de formă ovală), ambele expuse în prima încăpere a Casei memoriale. Gheorghe Pavelescu, fost student și doctorand al lui Lucian Blaga, a donat, între altele, lucrarea «Despre conștiința filosofică», cu o dedicație din partea autorului, precum și un «Curriculum vitae Lucian Blaga: Memoriu de titluri și lucrări», tipărit prin grija lui Ion Breazu la Cluj, Editura Cartea Românească, în 1937”, aflăm din lucrarea Nadiei-Diana Arsin.
Casa cuprinde trei încăperi succesive și două bucătării.
În „casa din față” se află o masă și cele patru scaune din lemn și piele de Cordoba, dulapul-bibliotecă, valiza de student, dar și paltonul de stofă și pălăria din vremea în care Blaga era diplomat.
„În camera din față, în partea dreaptă cum intri în casă, era «camera bună». Acum, aici sunt cele mai reprezentative obiecte ce au aparținut familiei Blaga și ceea ce s-a putut recupera, casa fiind înstrăinată o perioadă destul de lungă. Acestea au fost recuperate. Avem mobilierul, masa cu scaunele, scaunele sunt tapițate cu piele de Cordoba, biblioteca. În vitrină sunt valiza de student și paltonul cu pălărie din perioada în care activa ca diplomat. Mai avem expus un costum popular ce a aparținut soției lui Blaga, Cornelia Brediceanu, pe care ea l-a purtat la o serată atunci când Lucian Blaga era ambasador la Lisabona. Mai sunt expuse manuscrise, cărți, ediții princeps, ceea ce s-a putut recupera”, a afirmat Lenica Sădean.
Dorli Blaga, fiica poetului, este cea care a donat în 2018 costumul popular al mamei sale, pe care aceasta îndrăgea să îl poarte la recepțiile prilejuite de activitatea diplomatică desfășurată de Lucian Blaga, a menționat Nadia Arsin, în studiul său.
Potrivit acesteia, tot Dorli Blaga a fost cea care, în anul 1981, prezentă la prima ediție a festivalului de la Sebeș, oferea Muzeului Municipal „Ioan Raica” trei manuscrise originale – poeziile „Andante”, „Iubire”, „Timp fără patrie”, precum și șase volume în primă ediție – „Poemele luminii”, „Pietre pentru templul meu”, „Fețele unui veac”, „Spațiul mioritic”, „Avram Iancu” și „Știință și creație”.
Pe unul dintre pereții primei încăperi se află portretele lui Lucian Blaga și soției sale realizate la Viena, în ultimul an de studenție, probabil cu puțin timp înainte ca cei doi să se căsătorească. Cornelia a fost fiica lui Coriolan Brediceanu și sora lui Caius Brediceanu, diplomat, și a lui Tiberiu Brediceanu, muzician.
Pe birou, alături de o călimară cu peniță, se află deschis la paginile 8-9 volumul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”, unde Blaga a făcut referire la „casa părintească”.
„Ne rămase de la moșul Simion Blaga, care fusese, pe vremuri, până pe la 1870, preot în sat. Către uliță, de o parte și de alta a ogrăzii erau două grădinițe împrejmuite cu stâlpi de zid și de gard. (…) Trepte de piatră, cizelate de pași și netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alături era gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe lespezi sub care forfotea umedă și cu miros pătrunzător o enormă prășilă de broaște râioase (…). Între casă și șură se înghesuia, pitită, bucătăria de vară, străjuită de un dud cu frunza deasă, sub care vara luam masa, învăluiți de cântecul puterilor păsărești”, își amintea Lucian Blaga.
În cea de-a doua încăpere, în fapt prima în care se intra de pe trepte în casă, se găsesc reproduceri ale unor portrete aparținând unor membri ai familiei – este vorba despre bunicul Simion, tatăl Isidor, mama Ana, frații lui Lucian Blaga, inclusiv Lionel, care a fost primul primar român al Sebeșului.
Tot aici, într-o vitrină, este expusă foaia matricolă a viitorului cărturar, din clasa pregătitoare. Lucian Blaga a avut calificativul „bine” la Religie și morală, Exerciții intuitive, Limba maghiară, Caligrafie, Cânt, Gimnastică. La Limba română a avut „bine” la „cetire” și „foarte bine” la „scrierea corectă”. „Purtarea morală” a fost „corespunzătoare”, iar „nota generală” a fost „bine”.
În cea de-a treia cameră, pe lângă mai multe fotografii de familie, inclusiv de la ultima vizită la Lancrăm a poetului în 1957, fie fiind fotografiat pe treptele casei, fie lângă fântâna cu cumpănă care se mai păstrează și astăzi, se găsește și masca mortuară a acestuia.
În bucătării se regăsesc obiecte de etnografie donate de săteni, inclusiv un război de țesut, dar și un lighean, o cană și o săpunieră de ceramică donate de o fină ce le primise cadou de la familia Blaga, a precizat Lenica Sădean.
Aceasta spune că cei mai mulți vizitatori vin vara, în perioada concediilor. Sunt și excursii organizate cu școala.
Pe locul vechii șuri a fost construită o clădire în care au loc diverse evenimente culturale.
Casa memorială „Lucian Blaga” de la Lancrăm evocă, după cum spune Nadia-Diana Arsin, „o poveste cum alta nu a mai fost” pe aceste meleaguri, iar cei care o vizitează descoperă că „n simplitatea satului românesc există o dimensiune spirituală regăsită: eternitatea”.
Filosoful, dramaturgul și diplomatul Lucian Blaga a murit la Cluj-Napoca, pe 6 mai 1961. El a fost înmormântat în ziua în care ar fi trebuit să aniverseze 66 de ani, în cimitirul din curtea bisericii din Lancrăm, unde aproape toți cei care își dorm somnul de veci aici sunt din familia Blaga.
