Arheologii au descoperit acum trei ani morminte vechi de aproape cinci milenii în zona Munților Apuseni. Osemintele au o vechime de 4.600 – 4.700 de ani, potrivit datărilor realizate cu carbon.
Datarea cu radiocarbon în laboratoare din Statele Unite a unor oseminte descoperite într-un mormânt cercetat de arheologi în 2019 pe raza comunei Râmeț, în Munții Apuseni, arată că acestea au o vechime de 4.600 – 4.700 de ani, potrivit informațiilor prezentate de arheologi, luni, într-o conferință de presă.
„Pentru mormântul săpat în 2019 (…), după ce a fost dusă o probă în laborator, avem o dată precisă, este (datat – nota red.) undeva la o vechime totală de 4.600 de ani, 4.700 de ani, deci din circa 2.600 – 2.500 î.Hr.. O vechime apreciabilă, dar considerăm noi că nu face parte din cele mai vechi morminte (de la Râmeț – nota red.), totuși. Este probabil ca mormântul descoperit în acest an, unul colectiv, să fie mai vechi decât acesta, probabil cu 200 de ani chiar, și să urcăm începuturile acestui monument funerar către anul 2.900 – 3.000 î.Hr.. Iată că populația preistorică din zona munților Apuseni, din zona Râmeț, poate fi cu siguranță atestată ca având o vechime de cinci milenii”, a declarat coordonatorul echipei de cercetare a sitului arheologic, Horia Ciugudean, citat de Digi24.
În ceea ce privește cercetările realizate în acest an în cimitirul tumular preistoric, la care au contribuit arheologi români, americani, englezi și germani, rezultatele au fost „mai mult decât importante, spectaculoase chiar”.
Horia Ciugudean a spus că după ce prima campanie de cercetări în movila funerară Râmeț, din 2019, se încheiase cu rezultate „promițătoare”, fiind descoperit un prim mormânt din epoca bronzului, în luna mai au fost reluate cercetările în zona aflată în hotarul comunei, spre Cheile Râmețului.
„S-a lucrat intens, timp de două luni, cu rezultate mai mult decât importante, spectaculoase chiar. Dacă în 2019 se săpase (…) aproximativ un sfert din movila respectivă, cu diametrul de circa 16 metri, acum s-a reușit terminarea primului sector și continuarea unui al doilea cadran, astfel cam jumătate din această movilă este în întregime cercetată. Au fost descoperite două orizonturi de înmormântări. Înmormântări care aparțin orizontului vechi, adică începutul epocii bronzului, morminte de înhumație, cu schelete depuse în poziție chircită. Mai mult chiar, mormântul central este un mormânt colectiv. Doi indivizi au fost cel puțin îngropați în acest mormânt și nu în poziția anatomică. Oasele sunt aranjate, ceea ce ar putea indica (faptul – nota red.) că au fost aduși dintr-un alt punct și reînhumați aici”, a spus arheologul.
El a adăugat că urmează ca cercetările mai precise de laborator să stabilească dacă oasele respective au fost expuse la factorii atmosferici și abia apoi înhumate. „Oricum este un ritual aparte, cu numeroase aspecte încă puțin cunoscute”, a punctat Ciugudean.
Înmormântările, realizate din perioade diferite
În ceea ce privește cel de-al doilea orizont de înmormântări, care a apărut în urma cercetărilor din 2022, acesta aparține unei etape mai noi a epocii bronzului, cea a bronzului mijlociu, mai precis a Culturii Wietenberg, în care obiceiul era cel al incinerării morților.
Potrivit arheologului, ceea ce se remarcă în cazul movilei de la Râmeț este faptul că acești purtători ai civilizației Wietenberg au ales să-și așeze morții într-o movilă existentă, aparținând unei populații mai vechi.
„În această primă jumătate pe care am explorat-o, au apărut două tipuri de depuneri, pe de o parte acele morminte clasice, cu oasele calcinate, depuse într-o urnă, pe de altă parte au apărut și o serie de gropi în care se găsesc răspândite oase calcinate, vase sparte în mod ritual și depuse în umplutura gropii. De asemenea, se găsesc depuși bolovani de calcar, care au fost practic luați din movila propriu zisă”, a explicat Horia Ciugudean.
Arheologul a precizat că urmează ca până în iarnă să fie efectuată, în SUA, datarea cu radiocarbon a acestor oseminte.
Vor fi trimise probe și în Germania, la Institutul Max Planck, pentru analize de ADN, ceea ce va permite să fie stabilite relațiile de înrudire care existau sau, dimpotrivă, nu existau între zonele geografice înconjurătoare.
De exemplu, cercetările realizate în tumulul de la Meteș, tot în Apuseni, nu remarcă decât moștenirea genetică a populațiilor străvechi, paleolitice, nu și a populațiilor de stepă, a precizat arheologul.
Horia Ciugudean a afirmat că pe raza comunei Râmeț ar exista sute de astfel de movile funerare și iar în Apuseni, mii sau chiar zeci de mii.
Rezultatele cercetării de la Râmeț vor fi valorificate in situ pe viitorul traseu turistic generat de DJ 170I „Transalpina de Apuseni”.
