Una dintre cele mai mari villae romane de pe teritoriul provinciei Dacia a fost dezvelită de arheologi români și canadieni lângă Alba Iulia, anticul Apulum, fiind pentru prima oară când o astfel de așezare este cercetată multidisciplinar pe o scară foarte mare și cu o echipă complexă.
Villa era specializată pe cultivarea cerealelor și în special a grâului, precum și în creșterea oilor.
„Noi desfășurăm aici un proiect amplu, care a avut o fază pilot de 3 ani, în urma căruia am reușit să obținem niște rezultate excepționale. Este cea mai importantă villa romana cercetată în Dacia. Este pentru prima oară când este cercetată multidisciplinar, pe o scară foarte mare și cu o echipă complexă. (…). Noi știm din rezultatele de laborator că această villa este specializată pe cultivarea cerealelor și în special a grâului. De asemenea, știm din analiza resturilor de faună că aceeași villă este specializată în creșterea oilor”, a declarat, miercuri, într-o conferință de presă desfășurată în situl arheologic, Mariana Egri, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române din Cluj-Napoca.
Situl a fost descoperit în 1999 de către actualul director al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, iar cercetarea sistematică a demarat în 2018. În prezent, cercetările sunt realizate în cadrul unui proiect internațional finanțat de University of British Columbia din Vancouver, Canada, și de Consiliul Județean Alba.
Partenerii universității canadiene sunt Academia Română, filiala Cluj, prin Institutul de Arheologie și Istoria Artei, și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. De asemenea, instituții asociate proiectului sunt Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și Muzeul Banatului Timișoara.
Lucrările de pe șantierul arheologic de la Oarda de Jos, unul de tip „școală”, sunt efectuate de un grup de specialiști de la instituțiile menționate, precum și de studenți canadieni și români. Directorii proiectului sunt Matthew McCarty, de la universitatea canadiană, Mariana Egri și Aurel Rustoiu, de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca.
„Villa romană de la Oarda se află situată într-un loc propice pentru practicarea agriculturii, este o zonă foarte fertilă din punct de vedere agricol. Dovada cea mai bună o constituie faptul că aici sunt locuiri și din alte epoci, din preistorie, din epoca bronzului, din epoca fierului. Villa propriu-zisă se întinde pe o suprafață de 1,7 hectare. Ea cuprinde o clădire principală de locuit, unde era reședința latifundiarului care stăpânea acest teritoriu, și au fost, de asemenea, identificate locuințele personalului. Sunt, de asemenea, conturate cu foarte mare precizie hambarele și anexele gospodărești. Undeva în margine, există și ateliere de producție care deserveau villa respectivă – ateliere de olărie, ateliere metalurgice etc, toate acestea surprinse în urma măsurătorilor magnetometrice”, a spus, la rândul său, Aurel Rustoiu.
El a adăugat că villa este una dintre cele mai mari din Dacia Romană.
„Terenul exploatat măsoară, probabil, câteva sute de hectare care se întind în jurul orașului Apulum, iar această villa era probabil una dintre cele mai importante exploatații agricole care deserveau cu produse agricole legiunea (Legio XIII Gemina – nota red.) și una din cele două așezări romane de la Apulum. Prin urmare este o descoperire importantă. Astfel de villae și exploatații agricole mai sunt documentate în jurul orașului actual Alba Iulia, dar, din punct de vedere al suprafeței, ele sunt mai mici și nu au fost cercetate cu aceeași intensitate cu care este cercetată această villa”, a precizat cercetătorul.
Săpăturile de anul acesta s-au concentrat în trei sectoare diferite, în două dintre ele s-a urmărit dezvelirea unor părți ale clădirii principale, iar în al treilea sector s-a avut în vedere cercetarea unui depozit de mari dimensiuni.
Clădirea principală avea numeroase încăperi cu roluri și funcționalități diferite: bucătărie, dormitoare, sufragerii, băi etc., inclusiv o curte interioară pavată probabil cu dale de gresie.
În campania din această vară au fost identificate încăperi aflate la intrarea în imensul edificiu, precum și alte compartimente cu rol rezidențial.
„Fundațiile clădirii erau realizate din piatră de râu legată cu mortar, pe care se ridicau ziduri din cărămizi, iar acoperișul era din țiglă. Pereții interiori au fost tencuiți și pictați, după cum o demonstrează fragmentele descoperite în săpături. Casa, ca de altfel întreaga fermă, era alimentată cu apă curentă captată dintr-un izvor aflat nu departe spre răsărit și dirijată prin conducte confecționate din ceramică. Au fost descoperite fragmente ale unor astfel de conducte. Ele demonstrează standardele înalte de viață ale locuitorilor villei de la Oarda de Jos”, au explicat cercetătorii.
În ceea ce privește depozitul, au fost dezvelite o parte dintre fundațiile realizate din piatră legată cu mortar, având elevația din lemn lipit cu lut. El conținea numeroase fragmente de amfore pentru uleiuri și vinuri, precum și chiupuri pentru cereale.
Investigațiile vor continua în anii următori, finanțarea fiind asigurată timp de 8 ani de către agenția de granturi din Canada, prin Universitatea British Columbia.
