Singurul act original păstrat, care cuprinde Rezoluția Unirii, este cuvântarea lui Vasile Goldiș din 1 Decembrie 1918, citită în fața delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, cea mai prețioasă piesă ca încărcătură simbolică din colecțiile Muzeului Național al Unirii (MNU) Alba Iulia.
Cuvântarea a avut în prima parte „o incursiune în istorie”, Vasile Goldiș fiind profesor de istorie, urmată de proiectul Rezoluției Unirii, cu cele 9 puncte, adoptată în ovațiile mulțimii strânse în ceea ce numim astăzi Sala Unirii din Alba Iulia, la 1918 – casină militară.
„Manuscrisul, ‘mapa Goldiș’ cum mai este cunoscut, e un document care conține toată cuvântarea lui Vasile Goldiș din 1 Decembrie 1918. (…). E foarte important și pentru că pare a fi singurul act original cu acest manuscris, mă refer aici la Rezoluția Unirii, pentru că documentele ce le avem și care trec drept Rezoluția Unirii sunt, de fapt, niște pastișe (copii – nota red.) târzii, realizate cu ocazia Semicentenarului din 1968. Deci așa-numita Rezoluția Unirii arhicunoscută, document pe pergament, este o copie, documentul original lipsind”, a declarat, pentru Agerpres, istoricul Tudor Roșu, director general adjunct al MNU Alba Iulia.
Tudor Roșu a explicat că, după ce evenimentul de la Alba Iulia s-a încheiat, urma să se constituie o delegație care să meargă la Regele Ferdinand pentru a-i remite actul Unirii.
„Însă el nu exista la momentul respectiv, nu era un document propriu-zis și atunci documentul respectiv a fost scris pe pergament în jur de 8 -10 decembrie 1918 și în Sala tronului, în 14 decembrie 1918, delegația ardeleană, din care făceau parte Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiș, Iuliu Hossu, Miron Cristea, i-a înmânat Regelui Ferdinand documentul respectiv”, a spus istoricul.
Tudor Roșu a menționat că nu se știe unde a ajuns acel document, cu Rezoluția Unirii, înmânat Regelui Ferdinand.
„El a dispărut la un moment dat. Existau voci cum că ocupația sovietică de după 1944 ar fi fost responsabilă (de dispariția documentului – n.r.), însă nu avem date certe în acest sens. Şi atunci, această cuvântare, acest manuscris al lui Vasile Goldiș, devine cu atât mai important cu cât este probabil cel mai aproape de originalul textului. Deși nici acesta nu știm exact când a fost scris de Goldiș sau ce a avut efectiv Goldiș în mână la 1 Decembrie 1918 și poate că textul l-a transcris ulterior pe curat. Oricum, e scrisul lui Vasile Goldiș”, a arătat Roșu.
El a subliniat că rezoluția a fost publicată la momentul respectiv în toată presa românească și ulterior, când s-au strâns documentele unirii, a fost republicată, deci nu e niciun mister în privința conținutului ei. „Mă refeream înainte la manuscrisul olograf, la primele puneri pe hârtie ale acestui document”, a ținut să clarifice istoricul.
Tudor Roșu a adăugat că este până la urmă cel mai important document care cuprinde „chintesența” Adunării de la Alba Iulia.
„Pe lângă toată emulația, pe lângă toată bucuria, efuziunea existentă atunci, ideea de bază a fost votarea acestui proiect de unire, proiect care a fost citit de Vasile Goldiș. Cuvântarea lui are două părți mari, o introducere istorică, o prezentare istorică ce pleacă de la împăratul Traian, vorbește despre jugul milenar al românilor, Horea, Avram Iancu, deci o prezentare istorică vastă, după care se dă citire acestui proiect de Rezoluție, pe 9 puncte. Aceste puncte nu sunt deloc întâmplător formulate. Primele 2 puncte au rol de decizie, ele impun, iar celelalte 7 sunt principii de urmat pe viitor. Așa au gândit ardelenii atunci că trebuie să formuleze, până la urmă să exprime ideea aceasta de unire”, a spus Roșu.
Cuvântarea istorică îi aparține în întregime lui Vasile Goldiș, el fiind profesor de istorie, iar textul Rezoluției a fost „dezbătut, reformulat în ședința preliminară din 30 noiembrie care s-a ținut la hotel Hungaria în Alba Iulia”, o ședință la care au participat membri din Consiliul Național Român Central și alți reprezentanți ai Partidului Național Român, ai Partidului Socialist – secția română. „A fost o chestiune îndelung dezbătută și discutată în această ședință care a durat multe ore”, a menționat Tudor Roșu.
„Mapa lui Vasile Goldiș”, îmbrăcată în piele, a fost donată muzeului din Alba Iulia în 1929 de către Societatea ASTRA, care s-a ocupat cu strângerea documentelor unirii. Tot atunci au fost donate și cele 6 volume ale documentelor unirii, fotografii și alte piese.
Legătura din piele a fost executată la o legătorie de cărți din Alba Iulia, aparținând lui Sabin Solomon Luca. Pe copertă, în partea centrală, este fotografia lui Vasile Goldiș, de formă ovală, încadrată pe partea stângă cu frunze de stejar, iar în dreapta de măslin, sub care stă scris, cu majuscule, Cuvântarea lui Vasile Goldiș la 1 Dec. 1918. Pe revers se găsește un pătrat, în care se află două dreptunghiuri.
Fiecare pagină este numerotată cu cifre romane, de la I la XIII. La paginile I-XII se găsește cuvântarea propriu-zisă, iar la paginile X-XIII Hotărârea Adunării Naționale, care se termină cu semnătura lui Vasile Goldiș.
Cel mai important punct este primul, care stabilea în fond unirea cu România: „Adunarea națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Ţara Ungurească adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918 decretează unirea acelor Români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Murăș, Tisa și Dunăre”.
Cuvântarea lui Vasile Goldiș va putea fi văzută, din 30 noiembrie, în noua expoziție permanentă a Sălii Unirii, unde va fi expusă în încăperea centrală, alături de doar alte două piese – Cartea de Aur a Serbărilor Unirii și Cartea Centenar.
La 1 Decembrie se împlinesc 105 ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea națională a tuturor românilor”.
