Modul în care ne raportăm la mâncare este o oglindă a relației pe care o avem cu noi, a dezvăluit, pentru Agerpres, medicul psihiatru Petronela Nechita.
Este esențial să subliniem, spune aceasta, că, pe măsură ce devenim mai conștienți de nevoile noastre personale – fie că este vorba despre odihnă, plimbări în natură, activități sportive sau lectură – și învățăm cum să le satisfacem adecvat, tendința de a recurge la diverse alimente ca formă de consolare sau recompensă scade semnificativ.
„Oamenii trebuie să mănânce pentru a supraviețui. Așadar, hrana este una dintre nevoile noastre fundamentale. Organismul ne atenționează, prin foame, că avem nevoie de hrană pentru a trăi. Însă, noi nu mâncăm mereu doar pentru a ne satisface foamea fiziologică. O parte dintre noi apelăm la mâncare pentru ameliorarea stresului. De aceea, mâncatul emoțional se definește ca tendința de a răspunde la emoții dificile, cum ar fi frica, furia sau tristețea, și la situații tensionate prin consumul de alimente, chiar și în absența foamei”, arată dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul „Socola” din Iași.
Stresul, susține aceasta, creează un mediu favorabil pentru acest tip de comportament alimentar.
„Prin urmare, mâncatul emoțional implică folosirea alimentelor ca modalitate de a te simți mai bine și de a-ți împlini nevoile emoționale. Foamea emoțională se manifestă brusc, aducând cu ea o dorință intensă de a mânca, având la bază o stare persistentă de disconfort psihologic, generată de stres. Reacțiile afective, indiferent dacă sunt negative sau pozitive, ne determină să facem alegeri alimentare pe fond emoțional. Când mănânci ca să-ți hrănești emoțiile, o faci repede, consumând alimente inconștient pe pilot automat, mai ales în fața TV-ului, citind sau în fața laptopului”, precizează medicul.
Potrivit acesteia, relația cu mâncarea se formează în copilărie, când poate fi cultivată într-un mod sănătos sau poate duce la comportamente alimentare nesănătoase în viața adultă.
„Încă de mici am fost obișnuiți, de părinți sau bunici, cu recompense ‘dulci’ și ‘bune’ pentru fiecare reușită, ceea ce ne predispune la o înclinație spre mâncatul emoțional odată ajunși la maturitate. Reflectând asupra amintirilor tale din copilărie legate de mâncare, îți amintești cum părinții sau bunicii tăi te răsplăteau cu prăjituri sau înghețată pentru o notă bună sau cu pizza și dulciuri când te simțeai trist? Astfel, aceste practici nesănătoase din copilărie pot persista și în viața adultă, determinându-ne să ne trezim noaptea, atrași de dulapul cu dulciuri pentru a consuma o cutie întreagă de bomboane sau un borcan de dulceață la miezul nopții. De asemenea, este posibil ca familia sau prietenii să te încurajeze să mănânci mai mult, făcându-te astfel să cedezi mai ușor presiunii sociale. Mâncatul a devenit pentru mulți o metodă de evadare și relaxare. Fie că vorbim despre abuz emoțional, neglijență fizică, abuz fizic de orice fel, multe persoane care se confruntă cu o tulburare alimentară în prezent în copilărie au trecut prin experiențe traumatice. Atunci când predomină mâncatul emoțional, nu ne putem opri, deoarece avem un gol afectiv de umplut. Unul dintre cele mai vizibile semne ale mâncatului emoțional este creșterea în greutate”, explică dr. Nechita.
Medicul spune că, atunci când ne aflăm într-o stare de distres emoțional, angoasă mentală, trăim senzația unui sentiment de gol interior.
„Acest distres poate cuprinde o gamă largă de sentimente: furie, plictiseală, confuzie, depresie, frustrare, singurătate, schimbare, pierdere, chiar și emoții pozitive precum fericire, iar mâncarea vine ca recompensă”, arată medicul psihiatru.
În opinia sa, folosirea mâncării ca metodă de auto-consolare poate fi dăunătoare pentru sănătatea fizică, dar și pentru cea emoțională.
„Mulți dintre noi recurg la mâncare pentru a se consola, pentru a gestiona stresul sau ca formă de recompensă, transformând mâncatul emoțional într-un obicei dificil de întrerupt, asemănător unui viciu. Identificarea surselor de disconfort emoțional este crucială în gestionarea adicțiilor alimentare. Mâncatul pe fond de stres apare frecvent în partea a doua a zilei, după finalizarea activităților zilnice. Aceasta reprezintă o tulburare de comportament alimentar care afectează nu doar greutatea corporală, ci și starea generală de sănătate, contribuind în mod particular la dezvoltarea obezității. Obezitatea, la rândul ei, are efecte profunde, nu numai fizice, dar și emoționale și sociale”, atrage atenția dr. Petronela Nechita.
Atunci când foamea emoțională apare brusc și pare foarte urgentă, simțim că trebuie satisfăcută pe loc, adaugă ea.
„De obicei, persoanele afectate tind să consume alimente rapid și fără a mesteca adecvat, iar aceste episoade se pot repeta de mai multe ori pe zi, inclusiv noaptea. În general, când apare foamea emoțională, există o înclinație către alimente considerate reconfortante, precum ciocolata sau chipsurile, senzația nefiind satisfăcută de sațietate, de a avea stomacul plin. Preferințele alimentare în aceste momente se orientează spre produse cu un conținut caloric înalt, în special dulciuri, fast-food, snacks-uri sărate și alimente grase. Consumul acestor alimente poate oferi temporar un sentiment de confort psihic, însă doar pentru o durată limitată. Prin consumul excesiv, ne distragem atenția de la problemele reale și ne anesteziem simțurile, ceea ce, în cele din urmă, poate declanșa sentimente de vinovăție, neputință și rușine. Negarea unei astfel de probleme este o altă manifestare întâlnită în unele situații. Mâncatul emoțional contribuie la acumularea în greutate, iar când surplusul devine vizibil, poate amplifica și mai mult starea de disconfort emoțional. Astfel, acest obicei hrănește emoțiile, nu stomacul”, afirmă medicul psihiatru.
De aceea, ne spune medicul, este nevoie să identificăm factorii care declanșează emoțiile negative care ne provoacă mâncatul compulsiv.
„Primul pas în combaterea acestei probleme este să identifici factorii personali care declanșează acest tip de comportament, triggerii emoționali. În orice situație de disconfort, există un trigger, un agent declanșator. Mâncatul te poate face să te simți bine pe moment, dar emoțiile care au determinat obiceiul alimentar sunt tot acolo. Mâncatul compulsiv se manifestă atunci când ignorăm, negăm sau fugim de emoțiile și sentimentele noastre. Prin urmare, persoanele care se confruntă cu probleme de greutate și doresc să slăbească trebuie să abordeze aspectul emoțional al problemei. Astfel, dacă vor să obțină rezultate pe termen lung este necesar să rezolve problemele de ordin emoțional. Așadar, acest comportament nu oferă soluții reale pentru dilemele afective; în consecință, pentru a întrerupe acest ciclu, este necesar să găsești metode alternative de gestionare a emoțiilor”, transmite dr. Petronela Nechita.
Conform acesteia, sportul, somnul și alte obiceiuri sănătoase ne vor ajuta să trecem prin momente dificile fără să recurgem la mâncatul emoțional.
„Activitatea fizică este și un puternic destresor. Chiar dacă sportul și alimentația sănătoasă sunt esențiale, pentru a ajunge la ele este necesar să vedem ce anume ne-a ținut până acum blocați. Notarea zilnică, într-o agendă, a obiceiului alimentar și a conținutului meselor și a orelor la care acestea sunt servite ne poate ajuta la conștientizarea mâncatului emoțional. Cred că problema kilogramelor în plus are nevoie să fie privită mai ales din această perspectivă integrativă, care include atât psiho-nutriție, cât și ședințe de psihoterapie”, a menționat medicul.
