Alba Iulia a fost unul dintre primele orașe din Transilvania care a avut un muzeu.
Înființat în anul 1888, la inițiativa „Societății de istorie, arheologie și științele naturii”, acesta a reprezentat un pas important pentru cercetarea și conservarea patrimoniului local. Centrul de Informare Turistică Alba Iulia a făcut o postare pe pagina de Facebook în care prezintă istoria înființării primului muzeu din Alba Iulia, așa cum apare în volumul „Memoria Urbis”.
„Misiunea de organizator al primei colecții muzeale din Alba Iulia a revenit neobositului A. Cserni (1842-1916), care, din anul 1887, este numit custode, iar ulterior, în anul 1910 director al acestui muzeu.Conform statutelor aprobate, primul muzeul al societății cuprindea o bibliotecă și secțiile de arhivă, arte frumoase, arte industriale (aplicate), arheologie și numismatică, etnografie și științe natural. Primul muzeu își deschidea porțile în anul 1888, în două camera improprii din cartierul Lipoveni. Aceasta până când în anul 1900, la insistențele lui Cserni, primăria orașului a oferit o clădire situate în cartierul Maieri (acum Școala Generală „Avram Iancu”), ce beneficia de cinci camera: o sală mare cu expoziția propriu-zisă, două săli pentru depozite (vizitabile și ele), o bibliotecă și un birou, la care s-a adăugat ulterior o sală spațioasă construită în anul 1905, ce forma lapidariumul interior. Numărul ridicat de monumente romane a necesitat extinderea spațiului protejat, prin ridicarea unei terase din lemn destinate lapidariumului exterior, ce se întindea ca un veritabil camp de ruine în curtea spațioasă.
Obiectele de rezistență ale muzeului erau, în primul rând, monumentele sculpturale, inscripțiile și artefactele descoperite la Apulum și tăblițele cerate romane provenite din minele aurifere de la Alburnus Maior (Roșia Montană). Nu lipseau însă nici exponatele preistorice, postromane sau medieval. În forma primită după anii 1905-1906, muzeul și-a dobândit cu adevărat statutul droit. Colecțiile expuse, completate și de bogatele exponate de științele naturii, erau etalate într-o manieră modern, după criterial chronologic și thematic și, pentru ca totul să beneficieze de o integrare pe măsură, sălile au fost zugrăvite în roșu purpuriu pompeian, imitând interioarele romane. Inventarul primului muzeu înregistra 622 de obiecte arheologice, 1000 de monede, dar și o bibliotecă cu 1000 de volume. Colecțiile s-au format mai cu seamă din donații, venite din partea membrilor asociației, arheologi amatori sau instituții, precum și de la Biblioteca Batthyaneum”.
Activitatea muzeului a fost grav afectată de izbucnirea Primului Război Mondial și de moartea directorului său, Adalbert Cserni, în 1916, fiind aproape de desființare. Instituția a rămas închisă timp de aproximativ un an și jumătate, între 22 ianuarie 1919 și 8 august 1920, când și-a reluat activitatea în aceeași clădire, sub noua denumire de „Muzeul Etnografic”. În 1929, colecțiile au fost transferate într-unul dintre pavilioanele Catedralei Încoronării, odată cu înființarea „Muzeului Unirii”, care funcționează și astăzi în Clădirea Babilon, de pe strada Mihai Viteazul.
Clădirea care astăzi găzduiește Școala Generală „Avram Iancu” din Alba Iulia a fost, în primele decenii ale secolului trecut, sediul primului muzeu al orașului. De-a lungul timpului, imobilul și-a păstrat vocația educațională, iar panourile informative din interior amintesc elevilor și vizitatorilor de bogata sa istorie.
