Un zid și două porți situate în apropierea Palatului Principilor Transilvaniei păstrează urmele uneia dintre cele mai importante activități economice din istoria orașului Alba Iulia. În trecut, orașul a fost un important centru monetar timp de mai bine de un sfert de mileniu, existând perioade în care monetăria de aici era considerată a doua ca importanță în Imperiul Habsburgic, după cea de la Viena.
De-a lungul timpului, la Alba Iulia au funcționat două monetării, fiecare corespunzând unor perioade istorice diferite.
Prima monetărie din perioada Principatului
Prima monetărie, cunoscută drept „cea veche”, și-a început activitatea în perioada Principatului Transilvaniei, devenind unul dintre centrele monetare ale Europei Centrale.
Primele monede au fost bătute în timpul principelui Gabriel Báthory (1608–1613), iar activitatea s-a intensificat odată cu urcarea pe tron a lui Gabriel Bethlen (1613–1629). Activitatea edilitară din perioada lui Bethlen a fost susținută și prin veniturile monetăriei, existând însă și momente în care au fost bătute monede ilegal.
Principele a obținut venituri importante din această activitate, iar o mare cantitate de monedă de aur a fost folosită pentru plata tributului sau pentru favoruri către Imperiul Otoman. Clădirea primei monetării nu a fost localizată până în prezent și se presupune că a fost distrusă în timpul atacurilor turco-tătare din perioada 1658–1662.
A doua monetărie în perioada habsburgică
Cea de-a doua monetărie, numită „cea nouă”, a fost înființată după intrarea Transilvaniei în componența Imperiului Habsburgic. Inițial, a funcționat în spațiile unei foste mănăstiri de călugărițe, iar între anii 1714 și 1717 au fost construite clădiri noi dedicate activității monetare.
Complexul includea un corp principal masiv sprijinit parțial pe contraforți, ateliere, crivacul acționat de cai pentru laminarea lingourilor, locuințe și două fântâni. De asemenea, existau grajduri pentru cai, o remiză pentru căruțe, pivnițe și parcele de grădini.
Închiderea monetăriei și urmele rămase
Monetăria de la Alba Iulia a înregistrat venituri foarte mari și s-a situat adesea, ca prestigiu, pe locul al doilea în Imperiul Habsburgic, după cea de la Viena. Activitatea sa s-a încheiat în anul 1871, când bunurile au fost transferate în Slovacia, la monetăria din Kremnica.
Ulterior, clădirile au fost folosite de Tribunal — Curtea de Apel, Judecătoria de Ocol și Penitenciarul orașului — însă în anul 1903 acestea au fost demolate. În prezent, din vechea monetărie se mai păstrează doar ruinele zidurilor exterioare și cele două porți mari de pe latura nordică.
