Tânăra artistă Alexandra Căpitănescu, reprezentanta României la concursul Eurovision din acest an cu piesa „Choke Me”, a vorbit despre ce înseamnă participarea ei la această competiție muzicală europeană, conform Agerpres.
„Ne dorim să fim cât mai sus (…) și cred că România merită, după foarte mulți ani, un moment de glorie acolo”, a spus Alexandra Căpitănescu. Ea și-a deschis sufletul și a dezvăluit care este mesajul piesei cu care va merge la Viena, ce înseamnă de fapt „Choke Me”, titlu care „a fost interpretat în fel și chip”.
Mesajul piesei: iubirea ca singur antidot
„Pentru mine Choke Me – piesa – reprezintă un nou început, pentru mine, ca artist, o dezvoltare, un mod prin care să îmi pot pune sentimentele în muzică, așa cum mi-am dorit de foarte mult timp, ceea ce mi-a fost foarte greu înainte și nici acum nu pot 100% în fiecare zi să fac asta. (…) Am citit foarte multe articole (…) cum că piesa ar fi considerată violentă ca mesaj, dar mie nu mi se pare, nu ăsta a fost scopul și sunt împotriva violenței. Cred că, așa cum spun și în piesă, singurul antidot pentru orice este iubirea. De fapt, ăsta este sâmburele acestei melodii – dragostea, iubirea și singurul exces din viața noastră ar trebui să fie iubirea”, a arătat artista.
În ceea ce privește succesul în competiție, Alexandra Căpitănescu crede „cu tărie” că actul artistic din acea seară de la Eurovision este cel mai important. „Cred în acele trei minute care pot face minuni”, a mărturisit Alexandra Căpitănescu.
Alexandra Căpitănescu – reprezentanta României la Eurovision. Cum ți se pare această experiență, mai ales că a trecut deja euforia alegerii piesei reprezentative pentru România?
Alexandra Căpitănescu: Mă încearcă niște sentimente noi, este o mândrie pentru mine că voi reprezenta România la Eurovision, care este visul meu din copilărie, vreau ca totul să meargă foarte bine și să depunem tot efortul astfel încât România să aibă un moment cât mai bun la Viena și să fim cât mai sus în topuri.
Geneza melodiei „Choke Me”
Ce te-a inspirat și cum a apărut melodia „Choke Me”?
Alexandra Căpitănescu: Melodia a apărut foarte repede, aș putea spune. Am intrat în studio cu Călin Grăjdan și Majii (n.r. – Elvis Silitra), doi compozitori foarte talentați, și Călin ne-a arătat din laptopul lui un sintu de pe strofa de la „Choke Me”. Pe mine m-a inspirat, mi-a plăcut foarte tare cum sună, ca sound, și apoi am început să scriem pe bucățica de piesă pe care o avea Călin deja în laptop. Apoi s-a dezvoltat ideea. Piesa nu a arătat așa, inițial aveam alt refren, dar ne-am întâlnit peste câteva zile și am făcut refrenul care este acum, pe care toată lumea îl știe și îl fredonează, iar versurile au curs, adică nu am stat să ne gândim foarte mult asupra lor. Și eu și Majii am fost foarte inspirați în acea zi și a ieșit „Choke Me”.
Care este mesajul piesei, ce mesaj considerați voi că transmite piesa, dincolo de dimensiunea artistică, în plan social sau moral?
Alexandra Căpitănescu: Mesajul piesei este unul foarte direct. Știu – versurile, poate că la primul contact cu titlul – „Choke Me” – lumea rămâne puțin surprinsă, nu știu dacă pozitiv sau negativ, și este curiozitatea asta, de fapt ce înseamnă „Choke Me”, fiindcă a fost interpretat în fel și chip, dar pentru mine „Choke Me” – piesa – reprezintă un nou început, pentru mine, ca artist, o dezvoltare, un mod prin care să îmi pot pune sentimentele în muzică, așa cum mi-am dorit de foarte mult timp, ceea ce mi-a fost foarte greu înainte și nici acum nu pot 100% în fiecare zi să fac asta, dar mi-aș dori foarte mult, ca să fie un fel de jurnal al meu, muzica, și un loc sigur în care nu trebuie să mă cenzurez în niciun fel, că în viața de zi cu zi, cu toții putem să aprobăm chestia asta, nu că trebuie, dar simțim că nu putem să spunem chiar tot, că dacă am fi sinceri 100% probabil că ar ieși un haos mondial. Dar cred că în artă și în ceea ce facem, atât timp cât nu facem rău cuiva, putem să ne exprimăm sentimentele așa cum sunt ele.
Clarificări privind controversele legate de titlu
Apropo de ce ai spus și tu cu mesajul piesei, în ultimul timp au fost și unele reacții critice generate de titlu și mesajul piesei, inclusiv acuzații formulate de activiști britanici privind un posibil caracter „periculos” al mesajului. Cum răspundeți acestor critici și cum justificați din perspectiva artistică și etică alegerea acestui concept în contextul participării la Eurovision?
Alexandra Căpitănescu: Da, am citit foarte multe articole pe tema asta, cum că piesa ar fi considerată violentă ca mesaj, dar mie nu mi se pare, nu ăsta a fost scopul și sunt împotriva violenței. Cred că, așa cum spun și în piesă, singurul antidot pentru orice este iubirea, dragostea. De fapt, ăsta este sâmburele acestei melodii – dragostea, iubirea și singurul exces din viața noastră ar trebui să fie iubirea. Până la urmă, „Choke Me” este un soi de exces. „Choke Me” înseamnă sufocă-mă cu iubirea ta sau cu iubirea mea, fiindcă eu în piesă mă adresez tot mie, persoanei mele, acelei laturi care mă sufocă cu gândurile negative, și eu îmi spun mie că vreau să mă sufoci nu cu gânduri și cu idei negative și că nu sunt destul și că nu fac destul, vreau să mă sufoci cu dragostea ta, ca să pot să fiu creativă, fiindcă a fost interpretat versul acela cu „Love me, make my lungs explode”. Chestia aia semnifică, pentru mine, momentul în care eu îmi dau libertate deplină să cânt „make my lungs explode”, ca și cum eu cânt, asta sunt eu. Deci iubește-mă, fă-mi plămânii să explodeze de bucurie și de libertatea de a cânta.
Un fel de sufocă-mă din dragoste…
Alexandra Căpitănescu: Exact! Și sunt multe exemple muzicale care folosesc astfel de metafore un pic mai dure. Cel mai la îndemână exemplu este „Killing me softly”, da!? Killing mi se pare mult mai grav decât „Choke Me”, fiindcă este…
E deja un mesaj pur și simplu rău, să-i spunem.
Alexandra Căpitănescu: Da, dar avem atâția poeți români care au folosit simboluri de genul acesta în poeziile lor ca să-și exprime sentimentele și ceea ce trăiau. Adică metafora tot timpul a fost puternică, din antichitate până acum.
Așteptări și emoții înainte de Viena
Crezi că aceste critici îți vor afecta parcursul artistic până la competiția de la Viena și în semifinala de la Viena?
Alexandra Căpitănescu: Păi, văd că deja ușor-ușor lumea… Sunt foarte multe persoane care îmi scriu și spun că „îți mulțumesc pentru piesa asta și chiar simțeam ceea ce spui tu în piesă”. Mi-a scris la un moment dat cineva că „datorită piesei tale am reînceput să desenez”, și asta e foarte frumos și mă simt foarte bine și vreau să încurajez pe fiecare om care vede acest interviu să își continue evoluția. Evoluția vine în timp, vine după multă muncă, perseverență, disciplină și așa mai departe. Eu nu vreau să mă uit la părțile negative legate de chestia asta, că poate să influențeze sau nu ceea ce se va întâmpla la Viena. Eu cred că ce se va întâmpla la Viena va fi pe scenă și va fi momentul în sine, de la regie până la costume, până la cântat, până la energia generală. Deci, cred că multe se vor schimba până atunci și momentul decisiv va fi într-adevăr performance-ul de la Viena.
Crezi că veți reuși să intrați în top 10?
Alexandra Căpitănescu: Este imprevizibil. Nu pot să spun lucrul ăsta, deoarece eu mă uit în fiecare an la Eurovision și de foarte multe ori mi s-a dat topul peste cap, făcându-mi pe caiet cine credeam eu că o să fie în top 5, top 10. Deci nu pot să spun asta. Depinde, la fel, foarte mult de costume, scenă, lumini, cântat, cum ne simțim noi în ziua aia, dar ne dorim să fim cât mai sus, bineînțeles, cine nu-și dorește chestia asta, și cred că România merită, după foarte mulți ani, un moment de glorie acolo.
Care sunt principalele dificultăți întâmpinate în pregătirea Eurovision și cum le-ai depășit din punct de vedere profesional și personal?
Alexandra Căpitănescu: Păi, în primul rând, somnul. Contează foarte mult să fim odihniți și sunt momente în care nu putem să avem cele șapte-opt ore de somn pe noapte. Dar, ce să zic acum? Am zis că ne facem un soi de program și chiar dacă vrem să mai petrecem sau … După o zi în care muncești, ești plecat și… că pentru noi nu este neapărat o muncă ce facem noi acum, este ceea ce ne-am dorit și o facem cu mare drag, dar după o zi de asta de adrenalină și nu știu ce, când ajungi acasă, nu-ți vine să te bagi direct la somn, vrei să mai stai la un film, vrei să mai vorbești cu prietenii, vrei să o suni pe mama, vrei să … nu știu, chiar și noi între noi vrem să ne mai jucăm sau chestii de genul când suntem împreună toți cinci (n.r. – membrii trupei cu care cântă), dar încercăm pe cât posibil să ne odihnim și pot să zic că, în primele trei zile după ce am aflat că voi fi reprezentanta României, am fost puțin afectată de mesajele de hate, să zicem, din online, fiindcă mă gândeam: „mamă, dar ce s-a întâmplat, ce am făcut greșit?”.
Și după aia mi-am dat seama că e foarte la îndemână să intri pe pagina unei persoane de pe Instagram și să scrii acolo niște lucruri urâte sau mă rog, … unii oameni n-au scris chestii urâte, ci pur și simplu au venit cu un feedback, poate un pic mai dur pentru mine atunci, la momentul ăla, dar după aia am stat și am analizat și mi-am dat seama: „e posibil să aibă dreptate sau posibil să nu consider eu că am dreptate”. Deci, e doar de cum percep mesajul, dar acum tot ce se întâmplă o văd ca pe o evoluție și cred că trebuie să trec prin astfel de experiențe ca să mă dezvolt ca artist.
Că tot spuneai de rolul tehnologiilor, de TikTok, de mesaje, de toate astea, crezi că noile tehnologii vor influența votul?
Alexandra Căpitănescu: Dacă n-aș fi urmărit Eurovisionul, aș fi spus că da. Dar după ce l-am urmărit atâția ani și urmăream concurenții dinainte să-i văd pe scenă, în momentul în care îi vedeam pe scenă sau la repetiții se schimba totul. Adică nu mai conta atât de mult, nu știu cum să spun. Conta într-un fel că ei au fost activi sau că exista interacțiunea asta online, dar de fiecare dată ce a fost în acele trei minute a depășit orice limită a social media și a internetului. Adică, cred cu tărie că actul artistic din seara respectivă este cel mai important. Nu contează din ce țară vii, nu contează câți followers ai pe Instagram, pe TikTok, nu cred în asta, cred în acele trei minute care pot face minuni.
Drumul de la „Cutiuța muzicală” la scenă
Cum a început pasiunea ta pentru muzică și cine te-a inspirat?
Alexandra Căpitănescu: Pasiunea pentru muzică? Cred că de când m-am născut, sincer, fiindcă de când eram copil mic, bebe, mergeam la grădiniță, o puneam pe maică-mea tot timpul să-mi pună Cutiuța muzicală și îmi plăcea să ascult cântece pentru copii foarte, foarte mult, și dansam, și mergeam la grădiniță și eu știam toate poeziile, toate cântecele, și mie asta îmi plăcea cel mai mult. Apoi am început să mă uit la tot felul de artiști.
Primul artist, care este și artistul meu preferat, pe care l-am descoperit, este Michael Jackson. Da. La 5 ani l-am descoperit pe Michael Jackson și țin minte că i-am scris scrisoare lui Moș Crăciun că vreau costum de Michael Jackson. Și mi-a adus un costum de Michael Jackson. Dar, bineînțeles, un rol foarte important l-au avut și părinții mei care m-au învățat că muzica este esențială, că muzica te face să simți niște lucruri foarte interesante, m-au învățat ce să ascult, mi-au spus: „uite, artistul ăsta cântă despre asta, ăsta e un stil muzical, uite rock-ul, uite pop-ul”. Deci, părinții mei, chiar dacă nu sunt muzicieni, au o cultură muzicală vastă, deci mă consider foarte norocoasă că am crescut în această familie iubitoare de muzică.
Și apoi am început să merg la lecții de canto, cor, iar pian clasic am făcut vreo doi ani când eram mică, iar când am venit la București, marele meu noroc a fost că m-am înscris la bursa anuală Art Music organizată de Mădălina Cârcotă, care este și vocal coach-ul meu, și am și câștigat. Nu m-am așteptat și i-am și zis: „eu nu înțeleg ce ai văzut la mine”, că nu mă consideram o cântăreață bună, nu consideram că am tehnică bună sau… și am câștigat. Am fost printre norocoși și cam de atunci a început cariera mea muzicală pe bune, adică să merg prin studiouri, să încep să compun, să-mi dau voie, oarecum, să fiu artist, nu doar să fac ca un hobby treaba asta cu muzica.
Care este cel mai mare vis al tău?
Alexandra Căpitănescu: Am scris o piesă despre cel mai mare vis al meu. Nu este lansată. Dar am spus în acea piesă că … am zis că, momentan, nimeni nu mă știe, momentan sunt singură în toată lumea asta, dar va veni o zi când voi spune „Salut, lume! Eu sunt Alexandra” și toată lumea îmi va striga numele. Deci cam asta ar fi.
Păi cred că ți-ai atins deja visul.
Alexandra Căpitănescu: Da, ușor-ușor. Sunt foarte fericită când mă duc în direcția aia, dar pentru mine contează cel mai mult să fiu împlinită și fericită în orice domeniu. Îmi place să las viața să mă ducă acolo unde ar trebui să fiu, fără să mă gândesc eu neapărat și să trag, să alerg eu după dorințe. Cred foarte mult în destin și cred că viitorul este astăzi, deci indiferent unde voi ajunge… de multe ori primesc întrebarea – „Unde te vezi peste cinci ani?” și nu pot să răspund la întrebarea asta. Singurul răspuns pe care pot să-l dau e: „sper că, oriunde sunt, să fiu fericită, atât îmi doresc”. Cu siguranță muzica va fi în viața mea până la adânci bătrâneți, că am făcut o promisiune.
Un mesaj pentru susținători
Ce mesaj ai pentru publicul care va vota la Eurovision. Spune-le oamenilor de ce merită să voteze piesa „Choke Me”.
Alexandra Căpitănescu: O să vorbesc în română, deci mă adresez în mare parte românilor: Dragi români, știu că din România nu se poate vota, dar dacă din întâmplare sunteți plecați prin Europa sau prin alte țări și veți vedea momentul nostru de pe 14 mai, din semifinala Eurovision de la Viena, și o să vă placă ceea ce vedeți și credeți că România poate fi reprezentată de către piesa „Choke Me”, ne puteți vota! Cred că este un lucru mega important că România participă la Eurovision și că avem vizibilitate și ne putem arăta țara. Așa că sper că noi vă putem face mândri și atunci când vă întoarceți acasă să ciocnim paharele, șampania și să fim bucuroși că avem România cât mai sus.
Chitaristul Bogdan Stoican își dorește ca România să aibă succes la Eurovision.
„Pentru mine mesajul piesei este despre iubire, într-un fel, dar în același timp e și o luptă, și ce e foarte important este ca fiecare ascultător cumva să se regăsească în piesă și să-și găsească propriul mesaj, într-un fel. Asta e partea frumoasă la această piesă. (…) Vrem să fie votați, asta, evident, în ideea în care vă și place piesa. Nouă ne place foarte mult. Suntem mândri de ce am făcut și am vrea să ne votați ca să putem duce România pe o poziție foarte bună, poate să avem un rezultat pe care nu l-am mai avut până acum, în sensul bun, evident, și să avem o performanță reușită acolo”, a transmis el.
Și Matei Cohal (chitară bass) a vorbit despre mesajul piesei.
„Piesa, în primul rând, nu a avut niciodată un mesaj negativ, problema este aici exact cum acești oameni au interpretat piesa. Mi se pare că este ceva destul de nasol că s-a întâmplat așa, doar că noi am tot spus și ideea e că fiecare om trebuie să interpreteze cum își dorește el, doar că nu am avut niciodată negativism în ceea ce am vrut să exprimăm prin muzică. Este total greșit. (…) În primul rând, oamenii sunt liberi să facă ce își doresc. Mie mi se pare că fiecare om vibrează cu o anumită muzică. Dacă sunt oameni care vibrează cu muzica noastră, normal, ne dorim să ne voteze, dar este la alegerea fiecăruia”, a spus Matei Cohal.
Este o piesă plină de energie, subliniază și Thomas Circota (clapa/pian).
„Piesa n-a fost niciodată legată de violență, n-a vrut niciodată să aducă, de fapt, asemenea reacții. (…) Dar toată lumea are opiniile lor și toată lumea crede ce crede. Deci noi n-avem cum să le spunem, noi am încercat, nu e despre asta, dar oamenii o să creadă ce vor să creadă. Până… nu știu până când. (…) E o piesă plină de energie, e o piesă care ne dă nouă curaj și sper că și vouă, și show-ul va fi fantastic. Până acum este, deci, votați-ne!”, a fost mesajul artistului.
„Aici gașca Alexandra Căpitănescu, ne vedem în mai la Viena și, dacă vă place momentul nostru, nu uitați să votați pentru România!” – au transmis cei cinci tineri artiști care vor reprezenta țara noastră la concursul Eurovision din acest an.
