Regina Maria, de la a cărei dispariţie se împlinesc miercuri 80 de ani, a iubit România cu toată fiinţa ei, iar Familia Regală a intrat în război, de partea Antantei, cu ideea de a realiza România Mare, a afirmat istoricul Ştefania Dinu în cadrul unei conferinţe desfăşurate marţi la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.
Intitulată „Regina Maria pe frontul Marelui Război şi al Marii Uniri”, conferinţa a avut loc în finalul expoziţiei „Marea Unire. De la victoria în Primul Război Mondial la încoronarea suveranilor României Mari”, aflată pe simezele Muzeul Național al Unirii (MNU) timp de o lună.
„Pentru că în iulie se împlinesc şi 80 de ani de la dispariţia Reginei, am hotărât ca finalul expoziţiei de aici, de la MNU, să fie marcat cu o conferinţă dedicată vieţii şi personalităţii Reginei Maria”, a menţionat directorul general adjunct al Muzeului Naţional Cotroceni, Ştefania Dinu.
Istoricul a prezentat informaţii, însoţite de fotografii de arhivă, despre contribuţia pe care Regina Maria a avut-o la Războiul de Reîntregire, despre activitatea sa caritabilă, sanitară şi de Cruce Roşie din timpul conflagraţiei, precum şi câteva aspecte legate de intrarea în Bucureşti, la 1 Decembrie 1918, după refugiul din Moldova, vizitele din 1919 şi 1920 din Transilvania, Basarabia şi Bucovina, dar şi despre modul în care s-au desfăşurat funeraliile din 1938.
Ştefania Dinu a dezvăluit şi un lucru mai puţin cunoscut, respectiv că, aşa după cum suverana a scris într-un testament din 1926, şi-ar fi dorit să fie înmormântată, alături de Regele Ferdinand, în curtea Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia. „Ea a scris mai multe testamente, ultimul luat în considerare fiind cel din 1933, cel în care a precizat ca inima să-i fie depusă în biserica de la Balcic”, a precizat istoricul. În prezent, caseta cu inima Reginei se află depusă în „Camera de aur” de la Pelişor, acolo unde Maria a murit în 18 iulie 1938, la 63 de ani.
„Primele semne ale bolii apar în primăvara lui 1937. Regina are un colaps şi leşină în dormitorul ei. De aici începe dezastrul. (…) Boala ei a fost o ciroză spleno-hepatică, ce, într-un an de zile, s-a manifestat deosebit de virulent şi a sleit-o de puteri”, a spus Dinu.
Istoricul a amintit că, în timpul conflagraţiei din 1916-1918, Regina, care era foarte curajoasă, a refuzat să poarte mănuşi de cauciuc atunci când îi vizita pe răniţi, deşi era epidemie de febră tifoidă, care a făcut foarte multe victime, apoi, gripa spaniolă.
„Ea spunea că refuză să poarte mănuşi şi că refuză să nu fie prezentă în mijlocul celor bolnavi şi că Dumnezeu va avea grijă de ea”, a declarat Ştefania Dinu.
Ea a prezentat o serie de fotografii realizate pe front, cu Regina, purtând uniforma de infirmieră, sau, alături de Ferdinand, decorând soldaţii. Alte fotografii o înfăţişează pe Regina Maria în sate situate în apropierea liniei frontului, distribuind produse alimentare, medicamente şi tot ceea ce era necesar pentru ajutorarea copiilor orfani.
De altfel, Regina a patronat şi Societatea orfanilor de război. Ea a organizat spitalele de campanie de la Căiuţi şi Coţofeneşti, judeţul Bacău, amenajate ca spitale de mare chirurgie, şi cel de la Ghidigeni, judeţul Galaţi, pentru răniţi uşor sau aflaţi în convalescenţă. După război a pus pe picioare Asociaţia Cultul Eroilor, care a ridicat cimitirele eroilor din Primul Război Mondial, a mai spus Ştefania Dinu.
Comentarii recente