Mozaic

Varujan Pambuccian despre „Proclamația de la Alba Iulia”, Constituția din 1923 și minoritățile

„Proclamaţia de la Alba Iulia” reprezintă un act constitutiv al naţiunii române moderne, în care minorităţile erau privite ca părţi constitutive ale acesteia, a declarat marţi deputatul Varujan Pambuccian.

„Proclamaţia de la Alba Iulia este, după părerea mea, un soi de act constitutiv nu doar al României moderne, ci al naţiunii române moderne, în care minorităţile, ‘popoarele’ cum le spuneau ei, erau privite ca părţi constitutive ale naţiunii române moderne. Şi aşa a rămas până în ziua de azi. Noi de-asta facem, în continuare, distincţie, o distincţie foarte clară, între ce înseamnă un grup etnic, care, de obicei, are legătură cu ’emigraţia’, şi ce înseamnă minoritate naţională, care are un element istoric fundamental de convieţuire şi care presupune un alt tip de atitudine al comunităţii respective în interiorul naţiunii şi al statului”, a spus Pambuccian, la conferinţa cu tema “Centenarul Marii Uniri şi rolul minorităţilor naţionale la dezvoltarea societăţii româneşti”, desfăşurată la Palatul Parlamentului.

El a precizat că acest act reflecta „o anumită filosofie de convieţuire care se probase în timp”, Proclamaţia de la Alba Iulia făcând „vorbire de păstrarea identităţii, de educaţie în limba maternă, de instituţii ale minorităţilor, de reprezentare a minorităţilor (…), un lucru absolut revoluţionar pentru acea epocă”.

„Lucrul acesta, din păcate, nu a fost foarte bine redat în Constituţia din 1923, probabil şi sub imperiul discuţiilor nesfârşite din perioada Tratatului de pace, a fost creionat mult mai prudent decât era scris în Proclamaţia de la Alba Iulia. (…) Dar acest moment zero s-a făcut prezent chiar şi în perioadele de dictatură crâncenă, a existat în interiorul naţiunii române chiar şi în acele perioade. Chiar şi în perioada dictaturii antonesciene, chiar şi în perioada dictaturii comuniste minorităţile au fost considerate ca atare. Au existat, desigur, mecanisme destul de impurificate de ideologiile respective, de reprezentare şi de structurare a lor, dar au existat. Şi lucrul acesta a făcut posibil ca atunci când România a reintrat în libertate să se înceapă o reconstrucţie a mecanismelor care apar în acea proclamaţie. La 100 de ani după ea, lucrurile seamănă acum mult mai mult cu ce scrie în Proclamaţia de la Alba Iulia decât au semănat timp de 60 de ani în perioada celor două dictaturi şi chiar decât în perioada domniei lui Ferdinand şi a primei domnii a lui Carol al II-lea”, a mai spus Varujan Pambuccian.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.