Social

Pietre funerare din cimitirul evreiesc din Alba Iulia au fost restaurate

Zeci de pietre funerare datând de acum 200-300 de ani din cimitirul evreiesc din Alba Iulia, cel mai vechi şi mai mare din Transilvania, au fost restaurate în această vară în cadrul unui proiect unic la nivelul României.

„Este singurul proiect din România de acest gen. Nu mai există altul. A mai fost o cercetare istorică a cimitirului din Siret, din nordul Moldovei, dar acolo nu a fost şi o reabilitare, conservare sau restaurare a pietrelor funerare, ci doar o cercetare arheologică şi istorică a sitului. Aici, noi ne-am propus doar reabilitarea pietrelor funerare, pentru a oferi o altă imagine a acestui loc, pentru ca el să fie cunoscut, în primul rând, de locuitorii de astăzi ai oraşului şi, dacă va fi posibil, să fie introdus într-un circuit al unor asemenea locuri sacre din zonă”, a declarat, vineri, iniţiatorul acestui demers, Daniel Dumitran, profesor la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia.

Proiectul a debutat în anul 2014, iar în cei cinci ani au fost restaurate şi conservate peste 100 dintre cele 914 pietre sau fragmente de pietre funerare din zona istorică, din secolele XVIII-XIX. S-a făcut o cercetare complexă, care a început cu o documentare a monumentelor funerare în stare iniţială, apoi o marcare topografică a locului fiecărui monument din zona istorică, iar din 2014, cu lucrările de conservare şi restaurare.

În cadrul taberei din acest an, la care au participat 15 studenţi şi trei voluntari, au fost restaurate până acum 36 de astfel de pietre funerare. La finalul fiecărei restaurări, au fost aşezate în jurul monumentului pietricele albe.

„Aşezarea acestor pietricele nu a fost întâmplătoare. La evrei, nu se pun flori, se pun câteva pietricele, care mărturisesc faptul că cineva a fost la acel mormânt şi s-a rugat pentru cel înmormântat acolo. Iată, şi noi am făcut acest lucru, am aşezat câteva pietricele pentru a marca prezenţa unui defunct”, a afirmat Daniel Dumitran.

Pentru organizarea taberei, în acest an a fost alocată suma de 5.000 de lei de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

Ediţia din acest an a fost prima derulată în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia.

„Primordial pentru noi a fost consolidarea pieselor şi să reuşim să le aducem într-o stare cât de cât stabilă. Fiind în aer liber, nu putem să acţionăm printr-o conservare preventivă, aşa că am apelat la conservarea activă. Acolo unde ni s-a permis, am făcut o restaurare prin întregiri volumetrice şi de ordin structural”, a explicat restauratorul Sidonia Olea, de la MNU Alba Iulia.

Preşedintele Comunităţii Evreieşti din Alba Iulia, Lia Borza, a mulţumit iniţiatorului proiectului, respectiv lui Daniel Dumitran, pentru ideea pe care a avut-o şi pentru perseverenţa de a obţine finanţare pentru materiale, de a găsi studenţii potriviţi care să lucreze „cu pasiune şi cu respect”.

Cimitirul evreiesc din Alba Iulia este cel mai vechi şi mai amplu de acest gen din Transilvania. Aici este şi comunitatea cea mai veche din Transilvania, datând de la începutul secolului al XVII-lea, când, în 1623, principele Gabriel Bethlen a acordat un privilegiu prin care îi invita pe evreii din sudul Dunării, din Imperiul Otoman, să vină să se aşeze în Transilvania.

Alba Iulia a fost singurul oraş din Transilvania în care până la 1848 era permisă legal aşezarea evreilor.

La început a fost o comunitate sefardă, iar începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea evreii aşkenazi au devenit preponderenţi ca urmare a imigraţiei din Imperiul Habsburgic. Evreii sefarzi şi aşkenazi au convieţuit la Alba Iulia timp de aproape două secole şi jumătate sub tutela unui singur rabin. Orientarea religioasă pe care comunitatea a avut-o după 1869 a fost cea ortodoxă, purtând din 1872 numele „Comunitatea autonomă ortodoxă izraelită din Alba Iulia”. Din 1886, şi-a schimbat numele în „Comunitatea Status quo ante israelită din Alba Iulia”, păstrând caracterul ortodox.

Comunitatea evreiască şi-a lăsat amprenta asupra oraşului, primele întreprinderi din localitate fiind construite de către evrei la sfârşitul secolului al XIX-lea, respectiv o moară, o fabrică de spirt, un abator şi uzina electrică. Spre deosebire de alte zone, evreii din Alba Iulia nu au fost deportaţi în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind mobilizaţi însă la muncă obligatorie şi trimişi la diverse detaşamente de muncă. La sfârşitul războiului, toate casele evreieşti au fost expropriate, însă foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în ele plătind în schimb chirii exorbitante.

One Comment

  1. Ar fi fost indicată publicarea unei fotografii din acest an. Nu am pretenția să fi fost consultat, dar între așteptările mele și rezultat este o oarecare diferență.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.