Social

Valea Arieșului sau Valea Uitării. Cum arată orașele din Munții Apuseni și de ce sunt tot mai pustii

Roșia Montană, după anii în care compania Gold Corporation s-a ocupat de restaurarea clădirilor de patrimoniu

Mulți ar spune că localitățile din Munții Apuseni sunt într-o continuă decădere pentru că s-au închis minele și uzinele de prelucrare a metalelor. Și-n mare măsură este adevărat. Într-adevăr, închiderea majorității minelor, lipsa locurilor de muncă au determinat populația să părăsească zona. În prezent, Roșia Montană, de exemplu, abia dacă mai avea, în 2011, vreo 600 de locuitori. Acum sigur nu mai sunt atâția.

Dar explicația aceasta simplă nu este și suficientă. Au trecut 10-20 de ani de când se închid minele din Apuseni, iar statul român, autoritățile locale n-au reușit să pună ceva îm loc. În Zlatna s-au înființat câteva firme, la fel și în Câmpeni, dar nici acolo efectele nu se văd în felul în care arată localitățile. Drumul pe Valea Arieșului este tot prost, plin de gropi sau peticit, deși două județe (Cluj și Alba) ar fi putut contribui la refacerea lui. Însă Valea pare să rămână a nimănui.

De ce nu merge turismul?

N-am găsit nicio explicație pentru faptul că în Munții Apuseni nu există o tradiție turistică. Poate pentru că oamenii muntelui s-au ocupat cu mineritul, câștigau destul și restul nu mai avea mare importanță. După ce n-a mai fost minerit, turismul a părut pentru localnici o fandoseală utopică. Învățați cu munca grea, să oferi un ceai și o poveste li s-a părut chiar hilar. Am umblat mult prin satele și orașele de pe Valea Arieșului, pare cea mai încremenită zonă din Apuseni. Blocată în trecut.

Unele s-au „modernizat” haotic, fără criterii estetice, fără respectarea specificului montan, fără vreo intenție de a încuraja turismul. Două-trei muzee etnografice închise sau prost amenajate, nicio terasă respectabilă ci doar befete de țară mirosind a țuică sau cu mesele murdare pe care bat muștele. La Cascada Șipote din Sălciua s-a amenajat anul trecut un popas într-un stil kitsch, respingător. Un urs din lemn, nereușit, poartă în spate un catarg imens și o inimă de lemn marchează ridicol, locul. Fără inspirație, fără pricepere, lucrurile au ieșit prost, iar cei care se opresc își fac poze cu ursul și inima ducând mai departe imaginea kitsch care ar trebui să marcheze intrarea în Apuseni.

O istorie de mii de ani cum au localitățile din Apuseni (Roșia Montană este atestată documentar de la 131 e.n.) ar trebui pusă în valoare, nu ridiculizată prin acest tip de stângăcii. Pe toată valea sunt mai puțin de zece pensiuni. Turiștii intră în munți, se bucură de umbră, de peisaj dar cam atât. Arieșul e plin de gunoaie și popasuri transformate în wc-uri publice. Departe de a fi o apă cristalină, de munte, nici nu poate fi admirată. Nu există niciun loc special amenajat de acees la râu, cu bănci sau alte facilități de relaxare.

Abrudul zace în ruină

Am găsit Abrudul mai ruinat decât îl știam. Un vânzător de aprozar îmi mărturisește că „în 64 de ani de când sunt aici, niciun primar nu a făcut nimic pentru localitate”. Iar acum urmează campania electorală. Vor flutura din nou promisiuni. Apa, spune același abrudean, curge la robinet doar când plouă. Dacă nu plouă, nu curge. Clădiri minunate cândva, o arhitectură și o istorie prețioase sunt lăsate să se prăbușească sub ochii lor. Cresc copacii pe clădiri, iar bisericii i se construiesc anexe comerciale. Lipite de ea, o cofetărie și un șir de magazine cu mărfuri din China. Niciun pic de exigență urbanistică.

Centrul orașului Abrud

Dacă ar iubi Apusenii, primarii – dar și locuitorii lor – n-ar putea să-i lase în paragină, nici să-și bată joc de ei construind și împrovizând tot felul de kitschuri edilitare.

Pentru ca zona aceasta minunată, cu potențial extraordinar, să renască, ar trebui concepute proiecte majore, proiecte guvernamentale care să atragă fonduri substanțiale. Cârpeala sau lipsa de plan, bâjbâiala, nu poate să transforme o vale ruinată într-o zonă atractivă. Dar statul a preferat să scape de ea, singurul plan pe care l-a avut a fost să o concesioneze unei companii străine. Nici autoritățile județelor care se întind peste acești munți n-au făcut mare lucru pentru ca localitățile importante din Apuseni să renască. Au cârpit câte un asfalt sau au plantat un monument. Dar n-au urmat un plan bine gândit, pe termen lung, care să dea bunăstare și să salveze muntele.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.