Social

Gara Teiuș, una dintre cele mai impunătoare din țară, între trecut și prezent

Una dintre cele mai frumoase și monumentale gări din țară – cea din Teiuș – a fost dată în folosință în 1871 și construită în actuala formă între 1905 și 1908.

Aici au poposit, de-a lungul timpului, memorandiștii, dar și cel care avea să fie ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar, și în care au fost judecați cei vinovați de producerea uneia dintre cele mai mari catastrofe feroviare din România, se află astăzi într-o stare extremă de degradare, nemaifiind reabilitată de zeci de ani.

O speranță de recăpătare a strălucirii de altădată ar fi fondurile europene.

În urmă cu doi ani, Compania națională de căi ferate anunța că vor fi modernizate 47 de stații de cale ferată din întreaga țară, inclusiv cea din Teiuș, prin Programul Operațional Infrastructura Mare. În septembrie 2019, Sucursala Regională CF Brașov încheia un contract cu o societate din București care urma să elaboreze studii de fezabilitate pentru mai multe stații din Transilvania, printre care și Teiuș.

Primarul orașului Teiuș, Mirel Vasile Hălălai, a afirmat, pentru Agerpres, că, alături de alte câteva gări vechi din Alba, și Stația din zonă a fost inclusă în acest proiect pan-european de reabilitare, el fiind de părere că, odată demarate lucrările de modernizare, acestea se vor întinde pe o perioadă destul de îndelungată. Edilul, el însuși, ca mulți alți localnici, provenit dintr-o familie de „ceferiști”, tatăl său fiind șef de gară, într-o vreme când Teiușul era la apogeu ca nod feroviar, a spus că Primăria se va implica, atât cât este posibil, în procesul de modernizare.

„Primăria se va strădui în ceea ce depinde de ea, privitor la partea urbanistică, la partea de amenajare, să fie alături de proiectant, de cei care vor reabilita, în așa fel încât să nu-i știrbim prestigiul de altădată. Este, totuși, o clădire monumentală, de secol XIX. Vreau să avem și un parteneriat cu Calea Ferată, în care să putem să folosim anumite spații din gară, să le dăm o utilitate – săli de expoziție, săli de spectacol. Vom avea în curând o întâlnire cu proiectantul general, pentru a vedea câteva linii directoare ale proiectului”, a precizat Mirel Vasile Hălălai.

În prezent sunt folosite doar câteva birouri și o sală de așteptare. Cea mai mare parte a încăperilor sunt închise cu lacătul de ani de zile, iar spațiile în care își desfășoară activitatea angajații sunt departe de ceea ce ar trebui să fie în 2021.

Gara din Teiuș a fost printre primele edificate în țara noastră, în ceea ce s-a numit „prima epocă de aur” a construcțiilor de căi ferate, între 1867 și 1873, când în Transilvania s-au deschis 14 linii ferate, însumând 1.150 kilometri.

Potrivit informațiilor din volumul „Teiuș – gara amintirilor”, autori Cristian Florin Bota, Valentin Ivănescu, Marcel Oțoiu, între 1867 și 1873 s-au construit calea ferată Arad – Alba Iulia – Teiuș, cu o ramificație, Simeria – Petroșani, și Oradea – Cluj – Brașov.

Legea pentru construirea liniei Oradea – Cluj – Brașov a fost semnată de împăratul Franz Josef la 6 decembrie 1868, chiar dacă lucrările de pregătire au început mai devreme. Potrivit volumului citat, legea a prevăzut, pe lângă construirea liniei principale, realizarea ramificațiilor Teiuș – Alba Iulia, Luncani – Târgu Mureș și Copșa Mică – Sibiu. De precizat că linia Arad – Alba Iulia a fost „Prima cale ferată din Ardeal” și a fost finalizată în decembrie 1868.

Compania engleză de construcții căi ferate Warring, care a câștigat licitația construcției liniei principale în 1868, a încredințat realizarea segmentului Alba Iulia – Teiuș – Târgu Mureș inginerului Perczel Mor. Calea ferată normală simplă Alba Iulia – Teiuș – Războieni, în lungime de 52 de kilometri, a fost construită între anii 1869 și 1871 de către Societatea Căilor Ferate Ungare de Est. Dacă, la început, linia Alba Iulia – Teiuș s-a construit ca o linie de legătură între “Prima linie ferată din Ardeal” și linia ferată din estul Ardealului, ulterior a devenit o linie de importanță majoră.

În lungime de 15 kilometri, tronsonul Alba Iulia – Teiuș, care a urmărit cursul râului Mureș, pe partea dreaptă, cu lucrări minime de terasamente, a fost inaugurat pe data de 20 noiembrie 1871. Tot la acea dată a fost inaugurată și gara Teiuș.

La punerea în funcțiune a căii ferate, din 1871 și până în 1884, au circulat pe acest tronson locomotive din depoul Arad, după care a fost înființat depoul de locomotive Teiuș. Timp de un secol, începând cu 1871, pe linia Alba Iulia – Teiuș – Războieni au circulat locomotive cu abur, care au început să fie înlocuite, după apariția primelor locomotive diesel în depoul Teiuș, în 1971, cu locomotive LDE și LDH, iar în anul 1981, cu locomotive electrice.

La câteva luni de la darea în folosință a liniei Alba Iulia – Teiuș, și implicit a gării Teiuș, în 6 mai 1872 s-a dat în folosință și linia de cale ferată între Teiuș și Mediaș, în lungime de 62 de kilometri, apoi linia Mediaș – Sighișoara, de 39 kilometri, la 12 iulie 1872, și Sighișoara – Brașov, de 129 kilometri, la 1 iunie 1873.

Odată cu deschiderea liniei Teiuș – Mediaș, la 6 mai 1872 a fost inaugurată și gara din Blaj, construită de Societatea Căilor Ferate Ungare de Est.

În 1892, prin gara Teiuș au trecut și memorandiștii care se îndreptau spre Viena pentru a-i prezenta împăratului Francisc Iosif I doleanțele românilor, dar și doi ani mai târziu, în drum spre procesul care îi aștepta la Cluj. Atmosfera din gara Teiuș, din 6 mai 1894, a fost descrisă în volumul menționat, de trimisul special al ziarului „Tribuna”: „…în Teiuș ne-a așteptat o surprindere și mai mare. Numărul celor adunați nu-l pot fixa, dar nu voi exagera dacă voi spune că au fost până la două mii…Nu se poate spune însuflețirea care a cuprins pe acei vrednici oameni, când îl văzură în mijlocul lor pe vrednicului nostru president (Ioan Rațiu, cel care a afirmat că ‘existența unui popor nu se discută, ea se afirmă!’ – n.r.)”.

Peronul gării devenise neîncăpător pentru miile de oameni de toate vârstele, îmbrăcați sărbătorește, cu ramuri verzi în mâini, mulțimea așezându-se și în spațiul de dincolo de gară și de-a lungul liniei ferate, ovaționând la sosirea trenului.

Între 1905 și 1908 s-au derulat lucrările de construcție a gării din Teiuș în forma în care arată astăzi, fiind una dintre cele mai impunătoare clădiri de călători din România. Arhitect a fost Pfaff Ferenc, cel care a proiectat și gările din Arad, Timișoara, Cluj, Carei, Satu Mare.

„Formula monumentală maximă, cu trei corpuri principale legate între ele prin două corpuri mai scunde, e amplificată prin adăugarea, dincolo de corpurile de capăt, a încă două aripi parter. Fațada are un tratament plastic care o individualizează: muchiile, ancadramentele și linia parapetelor sunt evidențiate cu cărămidă aparentă, desenând astfel un delicat ‘arabesc’, pe fondul de tencuială albă”, este descrierea dintr-un volum avându-l ca autor pe Gido Csaba.

În această gară a poposit, în drum spre Sibiu, în octombrie 1916, și Carol de Habsburg, cel care, după doar câteva săptămâni de la trecerea sa prin Teiuș, devenea împăratul Imperiului Austro-Ungar. În calitate de mareșal, acesta a trecut prin gara Teiuș, unde a fost întâmpinat cu onorurile cuvenite, în timpul unei inspecții în unitățile pe care le avea în subordine pe frontul de Est.

În gara din Teiuș și-a găsit sfârșitul cel care a rămas în istorie ca „stegarul Marii Uniri” sau „martirul Marii Uniri” din 1918 – Ioan Arion. De martiriul său amintește și o placă memorială depusă în gară în urmă cu câțiva ani.

Ioan Arion a fost împușcat în seara de 30 noiembrie 1918, în timp ce venea cu o delegație din satul său natal – Agriș, comuna Iara, din Cluj, pentru a participa la Marea Adunare Națională. Ales de consătenii săi să poarte drapelul în drum spre Alba Iulia, Ioan Arion a murit cu tricolorul în mână, după ce a fost împușcat, potrivit presei vremii, de maghiari, care au tras asupra trenului care tocmai pleca din gara Teiuș. El a fost nimerit de două gloanțe, murind din cauza rănilor până când trenul a ajuns în Alba Iulia.

A fost înmormântat în cimitirul din Alba Iulia în 2 decembrie, la ceremonialul funerar fiind prezente și o serie de personalități. Cel rămas în posteritate ca „Fotograful Unirii”, Samoilă Mârza, a realizat atunci o fotografie cu sicriul deschis al lui Arion. Preotul din Alba Iulia care a oficiat slujba religioasă s-a preocupat apoi de ridicarea unui monument funerar pentru acesta. Pe piatra funerară a acestuia este inscripționat „Ioan Arion, din comuna Agriș – Iara, ucis mișelește de Garda Maghiară în Gara Teiuș în drumul spre Marea Adunare ținută în Alba Iulia la 1 Decembrie 1918. Națiunea recunoscătoare”.

Gara Teiuș a fost în 11 septembrie 1944 supusă unui bombardament germano-ungar, ținta fiind locomotivele și cazanele cu păcură.

În anul 1966 a ajuns în gara din Teiuș și Nicolae Ceaușescu.

Doi ani mai târziu, între Blaj și Teiuș, în 7 octombrie 1968, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente feroviare înregistrate în România, după ce două trenuri au intrat în coliziune. Au fost 22 de morți și 72 de răniți. Printre victime au fost mulți elevi care se duceau la liceu în Blaj, dar și academicianul Emil Petrovici, care se întorcea la Cluj după ce participase la o ședință în București.

În dimineața de 7 octombrie 1968, puțin după ora 6,00, s-au ciocnit două trenuri, personalul 3340, care circula pe ruta Teiuș – Blaj, plin cu navetiști, și acceleratul 303, care se deplasa pe relația București – Oradea. În perioada respectivă în zonă era o singură linie de cale ferată, iar rutele celor două trenuri se încrucișau, de obicei, în Crăciunel. În dimineața respectivă, din cauza unor lucrări, rutele trenurilor urmau să se încrucișeze în halta Bucerdea, o dispoziție în acest sens fiind trimisă impiegaților de pe traseul amintit. Însă, impiegatul de mișcare din halta Bucerdea, care consumase alcool în timpul nopții, a uitat că trebuie să rețină trenul personal pe linia bătută, până la trecerea acceleratului, și i-a dat cale liberă spre Blaj. „După ce a trecut ultimul vagon al cursei 3340 prin fața mea, mi-am da seama de greșeala făcută”, a declarat, în timpul procesului desfășurat în interiorul gării din Teiuș, impiegatul Teodor Petrișor, potrivit imaginilor înregistrate la vremea respectivă de către postul național de televiziune.

Procesul, filmat de televiziunea națională, post care a difuzat în urmă cu câțiva ani imagini din acesta în cadrul unui documentar, a fost unul public și s-a desfășurat în sala de așteptare a gării din Teiuș, în prezența a peste o mie de ceferiști aduși din întreaga țară, dar și a altor câtorva sute de oameni, pasageri și lucrători, care ascultau la megafoane în afară.

Potrivit celor declarate de impiegat, el a sunat imediat acarul, dar a fost prea târziu, deoarece trenul personal trecuse de cabina acestuia. A urmat o tragedie, cele mai multe dintre victime provenind din trenul personal, printre care și rude între ele, de exemplu tată și fiu sau frați. În timpul procesului, impiegatul a recunoscut că a consumat alcool înainte de a intra de serviciu. La rândul său, acarul Alexandru Cristea băuse și el înainte de a merge la serviciu. Acesta participase la un botez, de unde a adus băutură, un amestec de vin și rachiu, pe care i-a lăsat-o impiegatului. Teodor Petrișor a băut respectivul amestec pe durata întregii nopți de 6 spre 7 octombrie, iar cu puțin timp înainte de a da indicațiile greșite chiar ațipise. Impiegatul avea 34 de ani și a fost condamnat la moarte, fiind închis în Zarca de la Aiud. Nicolae Ceaușescu i-a comutat ulterior pedeapsa, executând în final 18 ani de închisoare. Teodor Petrișor a decedat în urmă cu câțiva ani, având peste 80 de ani. Acarul Alexandru Cristea a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, fiind eliberat după 10 ani.

Impunătoarea gară de altădată, când prin Teiuș treceau mii de călători, mulți schimbând aici trenul spre o altă magistrală, este acum mai mult pustie, fiind intervale orare în care nu este niciun pasager în zonă. Peroanele sunt măcinate de vreme și departe de standardul european, iar pe liniile secundare stau vagoane aflate în conservare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.