Pompier în misiune în Grecia. Care este cea mai mare mulțumire a ofițerilor din Alba

Gratitudinea primită din partea localnicilor a fost „cea mai mare mulțumire” a pompierilor militari din Alba care au participat la misiunile de stingere a incendiilor din Grecia, impresionați că, atunci când se întorceau la bază, oamenii îi așteptau la porți, își puneau mâinile la inimă și îi salutau.

Maior Radu Botezan, care a participat la ambele misiuni din Grecia, și plutonierii adjutanți Marius Oancea și Cătălin Ciuta au relatat, joi, în cadrul unei întâlniri cu presa, modul în care au acționat pentru stingerea incendiilor, dar și ce anume i-a impresionat cel mai mult acolo.

„Zilnic, veneau oameni simpli cu apă rece, cu fursecuri, ca să își arate mulțumirea. (…). Gratitudinea pe care am primit-o din partea oamenilor, cred că asta a fost cea mai mare mulțumire a noastră. Rar mi-a fost dat să primesc atât de multă recunoștință din partea oamenilor pe care îi deservim. La întoarcerea în bază, seara, veneam într-o coloană restrânsă. Ieșeau oamenii la porți, își puneau mâinile la inimă, ne salutau, simțeam în ochii și în gesturile lor mici o deosebită mulțumire și apreciere, fapt care ne-a dat și putere să stăm pe temperaturile astea grele, să urcăm pe munți și să luptăm cu flăcări”, a afirmat maior Radu Botezan.

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Alba, Radu Botezan, avansat la gradul de maior după prima misiune, a coordonat, în cea de-a doua deplasare în Grecia, un echipaj în zona Mănăstirii Profitis Ilias din zona Vilia, care, în mod surprinzător, în total contrast cu pădurea din jurul său, nu a fost mistuită de incendii.

„Personal am intervenit acolo cu echipajele pe care le coordonam. (…) Undeva sus, pe un versant, se afla o mănăstire. Am mers să verificăm (cu ofițerul grec de legătură – n.r.), pentru că focul trecuse efectiv peste tot în jurul ei. Ajunși acolo, am făcut o recunoaștere scurtă și am constatat că mănăstirea, surprinzător, nu era afectată deloc, iar când am dat o tură am văzut că la chilii, două dintre chilii ardeau în interior la etajul unu. Am fost acolo la timp, am stins incendiul în limitele pe care le-am găsit. Doar două chilii au fost afectate, restul pavilionului administrativ rămânând intact. Restul mănăstirii a rămas intact. Nici eu, personal, să vă spun, că am fost acolo și am rămas și în protecție până a doua zi dimineață, nu pot să-mi explic în totalitate cum a scăpat mănăstirea de incendiu. Totul în jurul ei a fost ars. Trei copaci la număr în jurul ei, unde serveau măicuțele masa – era un loc de umbră, au rămas neatinși de foc. Și asta mi s-a părut impresionant”, a povestit Radu Botezan.

El a adăugat că, după ce a doua zi dimineață, măicuțele s-au întors la mănăstire, le-au dăruit pompierilor români câte o iconiță făcută de mână, fapt care i-a bucurat și a însemnat mult pentru ei.

De la un apicultor, care avea o casă în zonă, au primit câte un borcan de miere de pin, din foștii pini care au fost acolo, iar la finalul misiunii, colegii greci le-au dat tuturor câte un mic cadou – un tricou de pompieri.

La prima misiune, pompierii români au fost cazați la mănăstirea Sf. Ioan Rusul, din Prokopi, insula Evia, care, de asemenea, a scăpat de incendii.

Maiorul a mai spus că incendiile de pădure din Grecia se manifestă „cu totul altfel” decât la noi în țară, deoarece „vegetația noastră este mult mai verde, nu arde la modul acesta, nu se propagă foarte tare, iar acolo clima este foarte uscată, umiditatea e spre zero, cu vânturi foarte mari”.

Radu Botezan a spus că, la cea de-a doua misiune, la momentul ajungerii în Atena, unde se intra pe o autostradă de 8 benzi, cu 4 benzi pe fiecare sens, totul era pârjolit în dreapta și în stânga. „Am întrebat ofițerul elen și mi-a transmis că focul a trecut de pe o parte pe cealaltă parte a autostrăzii. Vă dați seama: era vorba de zeci de metri distanță, ce flăcări uriașe au fost acolo astfel încât să se propage de linia acea de separație, care era o autostradă destul de lată”, a spus pompierul militar.

El a subliniat faptul că localnicii au conștientizat pericolul și au înțeles importanța evacuării dispuse de către autorități, nefiind astfel victime.

Radu Botezan a mai relatat cum peste tot erau dislocate buldozere ale armatei care să ajute la localizarea incendiilor prin crearea de drumuri, prin pădure, prin benzi de separație, astfel încât incendiile să nu se mai propage.

„Erau elicoptere de intervenție care brăzdau cerul neîncetat. Mă simțeam ca într-o zonă de război. În permanență, numai cu sprijin aerian puteam lucra, atât terestru, cât și aerian să putem să oprim… Era miros de fum peste tot. Era ca aerul normal. Mirosul de ars era peste tot”, a povestit acesta.

O imagine care l-a „marcat” a fost aceea când a intervenit într-un sat și a văzut animale de companie care nu au mai putut fi luate la timp de proprietarii lor și au fost surprinse de flăcări.

Radu Botezan a afirmat că incendiile au fost de o magnitudine și de o viteză a dezvoltării cum el personal nu a mai văzut, aspecte cauzate de vegetația de acolo și de vânturile foarte puternice.

Maiorul a povestit cum se derula o zi de intervenție, cu deșteptarea la ora 6,00 zilnic.

„La 6,30 eram în baza de operații, la 7,00 ni se dădeau misiunile, în colaborare cu ofițerul grec care avea imaginea de ansamblu, de la centrul lor de comandă, și ne dislocau pe versanții în care era mai mare nevoie de noi. Multe zile am făcut oarecare protecție. Am stat în imediata vecinătate a zonei arse față de zona verde și am localizat și am stins mici focare care puteau oricând să se extindă. (…). Ne-am luptat cu flăcări de 15-20 de metri, cu incendii de coronament foarte rapide. Am văzut cum peste un sat întreg a trecut frontul flăcărilor în aproximativ 5 minute. Am protejat destul de multe locuințe să nu se aprindă. După ce primeam la ora 7,00 informațiile despre zona unde urma să ne dislocăm, la 7,30 toate autospecialele de intervenție, cu personalul aferent, se aflau în teren în zona dispusă. În intervalul 7,30 – 15,30, se muncea în schimbul unu, pentru că la temperaturi de 40 de grade, în costume de protecție – pentru că siguranța salvatorilor era prioritară, mai mult de 7 ore de muncă efectivă deja devenea imposibil. Se efectua apoi schimbul până în jurul orei 10 seara. Ne întorceam la cazare. În prima misiune am fost cazați la Mănăstirea Sf. Ioan Rusul, în chilii, ne mai spălam din haine”, a povestit maiorul.

Radu Botezan se afla în concediu, la mare, cu familia, atunci când s-au constituit primele echipaje care au plecat în Grecia, iar unul din ceilalți doi pompieri a lăsat acasă o soție însărcinată în 6 luni.

Pompierii au spus că familiile lor sunt obișnuite ca ei să plece în misiuni, având cariere militare, dar, cu toate acestea, au fost și puțin îngrijorate.

Cei trei au fost avansați în gradul următor la „excepțional”. Ei au primit joi și diplome de apreciere din partea prefectului de Alba, Nicolae Albu, și a președintelui Consiliului Județean Alba, Ion Dumitrel.