Mozaic

Artefacte vechi de peste un secol, salvate de la fier vechi, în dotarea Parcului Feroviar din Teiuș

Un vagon construit în Italia în urmă cu aproape un secol și care a făcut parte odinioară din trenul regal, locomotive fabricate în perioada interbelică, bucăți de șină de peste un veac și diverse artefacte feroviare, expuse în incinta unui vechi automotor, de la felinare de macaz la un aparat morse de la începutul secolului trecut – toate pot fi admirate în Parcul Feroviar din Teiuș, un obiectiv unic în Alba și în regiune, situat în spatele gării construite în timpul Imperiului Austro-Ungar.

Gara a fost dată în folosință în 20 noiembrie 1871, fiind printre primele construite în România, Teiușul devenind în timp un important nod de cale ferată, situat la intersecția a două magistrale feroviare. De atunci, dezvoltarea Teiușului a fost strâns legată de ceea ce însemna domeniul feroviar, în condițiile în care au existat perioade în care în aproape fiecare familie din localitate era cel puțin un ceferist sau care era angrenat în activități conexe acestui sistem.

„Nu știu dacă a fost în Teiuș casă care să nu fi avut cel puțin un membru implicat în această activitate feroviară sub o formă sau alta. (…). Aici, la CFR, au fost familii întregi din Teiuș. Și-au câștigat existența la CFR, și-au crescut copiii, i-au ținut la școală”, a declarat, pentru Agerpres, primarul Mirel Vasile Hălălai, cel căruia i-a aparținut ideea realizării unui parc feroviar la Teiuș.

Edilul însuși provine dintr-o astfel de familie. „Am fost legat de calea ferată de când eram copil. În familia noastră, tradiția de ceferist se întinde pe parcursul mai multor generații. Bunicul din partea tatălui a fost ceferist, a fost frânar la CFR, din 1928. Bunicul din partea mamei era șeful reviziei de vagoane la Alba Iulia, înainte de 1960. Unchiul meu a fost ceferist, tatăl meu, de asemenea, a fost șeful stației CFR Teiuș”, a menționat Mirel Vasile Hălălai.

Legătura sa afectivă cu „glasul roților de tren”, dar și dorința de a salva de la fier vechi, de exemplu, locomotive și utilaje feroviare de tipul celor cu ajutorul cărora, poate, sute de localnici și-au întreținut familiile l-au făcut să înființeze un Parc Feroviar, inaugurat în 2013, la „Întâlnirea ceferiștilor din Complexul Teiuș – Coșlariu”. Astfel au apărut în părculețul din spatele gării mai întâi o drezină și un automotor, urmate în timp de alte și alte achiziții.

„Le-am achiziționat și renovat cu mari eforturi, grație unor oameni foarte determinați. Astfel de lucruri nu se pot face decât împreună cu oameni care știu că această cale ferată a reprezentat ceva pentru ei. Le-am adus aici, am încercat să le conservăm. Mai este nevoie încă de multă muncă aici”, a afirmat primarul.

„Piesele de rezistență” în acest Parc sunt două locomotive cu aburi.

„Avem o locomotivă 230.171, de peste 86 de tone, fabricată înainte de 1940. A prins și războiul, a fost folosită pentru tracțiunea vagoanelor de marfă. A stat pe o linie moartă în depoul Lugoj timp de 40 de ani, cu copaci crescuți prin ea. Noi am reușit, după mari eforturi, să o aducem aici. Pe acest tip de locomotivă au făcut serviciul foarte mulți teiușeni. Mulți au fost cu ochii în lacrimi la ‘Întâlnirea ceferiștilor’. S-au uitat cu drag la ea, aducându-și aminte de vremurile în care pe tipul acesta de mașini își câștigau pâinea. O altă piesă de rezistență, pe care însă nu am putut-o aduce în Parcul Feroviar din cauza mărimii și a greutății, este o locomotivă de tip 150.000, folosită tot pentru tractarea vagoanelor de marfă sau de călători. A fost printre ultimele locomotive fabricate în România, la Reșița”, ne-a spus edilul.

Pline de rugină, locomotivele au fost renovate în 2014, în depoul CFR Teiuș, cu sprijinul lui Ovidiu Lazăr și al inginerului Radu Bellu, a adăugat Hălălai. Acesta a subliniat că, din cauza stării avansate de degradare, pentru vopsirea celor două locomotive, în două straturi, s-au folosit în jur de o mie de litri de vopsea.

Locomotiva expusă în Stația CFR Teiuș, de tipul căreia se mai păstrează în țară doar 7 exemplare, este clasată în Patrimoniul Cultural Național Român la categoria Tezaur.

Un alt exponat de mare valoare, achiziționat mai recent, este un vagon regal, în care în viitor ar putea fi amenajată o ceainărie.

„Am reușit să îl aducem aici cu mari eforturi, după o staționare de vreo 30 de ani într-un depou. Îl renovăm și încet, încet vom face și renovarea interioară. Intenția noastră este ca acest parc să fie dotat prin acest vagon cu o mică ceainărie. Vagonul a fost fabricat la o uzină din Italia, în 1928. Are o istorie complicată. A făcut parte din trenul regal, iar soarta a făcut să se separe de acesta. După multe eforturi și peripeții, a ajuns aici în Parcul din Teiuș”, a explicat acesta.

În Parc se găsesc și boghiuri de vagon, de vagoane americane sau osii fabricate în România, o drezină camion fabricată în 1953, care era folosită pentru transportul materialelor necesare la reparațiile liniilor de cale ferată, coloane hidraulice de peste un secol vechime, care alimentau vechile locomotive cu aburi, recuperate din fosta stație CFR Coșlariu, unde erau gata-gata să ajungă la fier vechi. Cei care vizitează Parcul vor putea vedea și o mașină raboteză, fabricată în Chemnitz, Germania, în 1872, folosită pentru prelucrarea boghiurilor de cale ferată, precum și o drezină pantograf folosită pentru reparația liniei de contact, de dată relativ mai recentă, din 1950.

Un vechi automotor, construit la Malaxa în 1938, despre care primarul ne-a spus că a fost o ruină, fără geamuri, găzduiește acum o cochetă expoziție feroviară, unde sunt expuse obiecte scoase de mult din uz și pe care mulți dintre noi poate că am uitat cum arată, așa cum ar fi, de exemplu, banalele bilete de tren folosite până după Revoluție.

În cadrul expoziției sunt și mai multe bucăți de șină, cu vechimi considerabile. Potrivit celor inscripționate pe acestea, una dintre șine a fost fabricată în Ungaria în 1891, o alta în Germania, în 1929, și alta la Reșița, în 1938. Un metru de astfel de șină cântărește peste 60 de kilograme, ne dezvăluie primarul.

Sunt și diverse lanterne, lampadare, felinare de locomotivă, felinare de macaz, scule pentru lucrat la linie, furci, semne de circulație.

„Avem și un telegraf original, un aparat morse telegraf, pe bază de bandă. Are peste un secol. Era folosit pentru transmisia între stații. Mai avem o mică centrală telefonică cu clapetă. Când suna, clapa cădea. Telefoane de diferite tipuri. Cu ele se ținea legătura între stația propriu-zisă și cabinele care se aflau pe teritoriul stației. Sunt și ele unele vechi tot de peste un secol. Mai avem ceasuri vechi de CFR, unul care a funcționat chiar în gara din Teiuș. Sunt lămpi foarte vechi, de CFR, lanterne CFR, foarte vechi și ele, de peste 90 de ani”, ne explică primarul.

Sunt expuse, de asemenea, alte obiecte feroviare ce au făcut parte din locomotive – plăcuțe recondiționate, din casele de bilete sau din biroul impiegatului – cum ar fi un vechi grafic de ocupare a liniilor, o grămadă de ștampile pentru uzul CFR, de la casa de bilete, de la mesagerie, de la poștă.

Nu lipsesc nici uniformele de ceferist, din diferite perioade.

„Sunt ținute de iarnă, șuba, ținuta de vară, de doc. Nu am prea găsit caschete. Avem și gradele ceferiștilor, cu acea insignă a căii ferate, cu roata înaripată. Sunt de conductori, de șef de tren, de impiegat, de șef de stație. Provin din diferite perioade”, a arătat edilul.

Pe lângă multe fotografii vechi, din diverse perioade, sunt expuse și două jurăminte, unul din perioada regală, mai exact din anul 1938, iar un altul din timpul Republicii Populare România. Puțini știu că, după ce terminau școala și se încadrau în câmpul muncii, ceferiștii depuneau un jurământ.

„Jur să fiu credincios Majestății sale Regelui și intereselor Țării mele, de a observa în totul Constituția (Regele Carol II) și legile țării, de a executa cu onoare și conștiință funcțiunile ce-mi sunt încredințate și de a nu face nimic de natură a periclita ordinea în Stat. Așa să-mi ajute Dumnezeu”, se spunea în jurământul din timpul monarhiei. Cel din 1948 era „jur să fiu credincios poporului și de a apăra Republica Populară Română împotriva dușmanilor dinafară și dinăuntru. Jur de a respecta legile Republicei Populare Române și a păstra secretul de serviciu”.

„Tot ce vedeți aici s-a obținut prin insistențe, prin discuții directe cu oameni care au avut așa ceva, cu diverse instituții. Obiectele astea au dispărut de mult timp din nomenclatorul căii ferate. Nu mai sunt folosite. Nu le mai găsiți nicăieri. Au ieșit de mult timp din uz”, a subliniat Mirel Vasile Hălălai.

Primarul a adăugat că mai sunt câteva parcuri feroviare în țară, dintre care unul la Reșița, unde a funcționat o uzină care a fabricat locomotive, și unul la Dej, înființat prin lege, cu finanțare de la bugetul statului.

Mirel Vasile Hălălai a lansat și o invitație către conducerea Consiliului Județean Alba, pentru realizarea unui parteneriat, pe modelul altora încheiate de administrația județeană cu autorități locale.

„Aș vrea ca acest parc feroviar să-și capete strălucirea regională de care are nevoie. Avem nevoie să îl amenajăm, să-l punem la punct ca lumea. Din bugetul local, acest lucru se poate face, dar într-un timp mai îndelungat, dar dacă ne vom uni eforturile împreună cu CJ printr-un parteneriat, mai mult ca sigur că vom reuși în cel mai scurt timp cu putință să dăm acest parc feroviar nu numai județului, ci întregii regiuni. Să îl transformăm într-un punct turistic puternic. Să arătăm lumii că aici, la Teiuș, oraș cu adânci rădăcini ceferiste, există un pol generat de parcul feroviar”, a conchis primarul Mirel Vasile Hălălai.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.