Social

În ultimii opt ani, în România, 426 de femei și fete au fost ucise de un membru de familie

Organizațiile neguvernamentale din Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor atrag atenția asupra faptului că în ultimii 8 ani, în România, 426 de femei și fete au fost ucise de un membru de familie.

Mesajul este transmis în contextul Zilei Internaționale pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor, iar ONG-urile subliniază că, pe fondul crizei sanitare și sociale cauzate de pandemie, numărul cazurilor de violență a crescut.

„În unele cazuri intervenția autorităților are loc prea târziu. În ultimii 8 ani, un număr de 426 de femei și fete au fost ucise de un membru de familie, conform datelor IGPR. Alte mii de fete și femei au suferit traume fizice, psihice sau sexuale și numai o parte au făcut sesizări către autorități. Amintim că un număr semnificativ de acte de violență de gen rămân neraportate, din motive de rușine, frică, stigmatizare, dependență economică, lipsa sprijinului familial și neîncrederea în autorități”, se arată în comunicat.

Potrivit aceleiași surse, violența împotriva femeilor îmbracă multe forme, de la violență domestică la hărțuire sexuală, viol, inclusiv viol marital, avort forțat și sterilizare forțată, exploatare sexuală și trafic de persoane, căsătorie forțată, pornografie din răzbunare, urmărire (stalking) și altele. Rețeaua VIF subliniază că intervențiile statului pentru a preveni și sancționa actele de violență trebuie să vizeze toate aceste forme.

Organizațiile menționează că, deși în ultimii ani s-au înregistrat pași importanți în conștientizarea publică a fenomenului, legislația națională a fost îmbunătățită, iar autoritățile au început să ofere servicii de consiliere și suport în toate județele, „mai rămân multe de făcut”.

Mentalitatea autorităților blochează accesul femeilor la protecție

„Mentalitățile care persistă în multe unități de poliție, procuratură, instanțe de judecată, servicii sociale și alte servicii publice blochează accesul femeilor la protecția de care au nevoie. Situația este cu mult îngreunată în cazul femeilor de etnie romă, LBTQ, migrante, fără venituri, cu dizabilități fizice sau mentale, din mediul rural și orașe mici, precum și pentru alte categorii vulnerabile”, reiese din document.

ONG-urile cer alocarea de fonduri de la bugetul de stat și bugetele locale și județene pentru finanțarea serviciilor oferite supraviețuitoarelor violenței (adăpost, consiliere juridică, psihologică, orientare profesională), dar și de finanțări pentru deschiderea de centre de consiliere psihologică pentru agresori.

„Intervențiile poliției trebuie îmbunătățite pentru a reduce cât mai mult numărul de ordine de protecție încălcate și, astfel, pentru a elimina riscul de ucidere sau vătămare a femeilor. În acest sens, dorim urgentarea procedurilor pentru introducerea brățărilor electronice de monitorizare a agresorilor, concomitent cu identificarea modalităților practice de descurajare a comiterii de noi agresiuni de către cei împotriva cărora s-au emis ordine de protecție”, se arată în comunicat.

Organizațiile nonguvernamentale pledează și pentru schimbarea mentalităților care stau la baza comiterii actelor de violență, prin educație în școli cu privire la consimțământ, relații sănătoase și respect, dar și prin campanii constante de conștientizare publică.

Ce se poate face?

Printre revendicărilor Rețelei VIF se numără:

  • Adaptarea serviciilor de asistență și consiliere a femeilor la dificultățile și riscurile cauzate de pandemie;
  • Asigurarea a cel puțin un loc în adăpost pentru femei la fiecare 10.000 de locuitori și un centru de consiliere pentru femei la fiecare 50.000 de femei;
  • Cel puțin un centru de criză pentru victimele violului la 200.000 de femei, acoperind toate regiunile geografice;
  • Programe de educație, consiliere și terapie pentru agresori în fiecare județ;
  • Alocarea unui număr mai mare de psihologi și psihiatri în penitenciare pentru expertizarea deținuților care sunt eliberați condiționat;
  • Îmbunătățirea serviciului de probațiune pentru monitorizarea deținuților condamnați pentru fapte de violență sexuală, după punerea lor în libertate, concomitent cu alocarea de fonduri pentru programe de integrare socială a deținuților puși în libertate;
  • Identificarea și tratarea cu prioritate a cazurilor de acte sexuale cu minore. Introducerea obligativității probei ADN în ancheta cazurilor de viol/violență sexuală;
  • Operaționalizarea sistemului de supraveghere a agresorilor folosind brățări electronice;
  • Elaborarea de proceduri de intervenție a autorităților acolo unde există suspiciunea unor practici asociate căsătoriilor forțate între minori sau între minoră și adult;
  • Introducerea sesizării din oficiu în cazurile de violență domestică și violență sexuală;
  • Introducerea de urgență a orelor de educație sexuală, accesibile în mod egal elevilor.
  • Aplicarea unor mijloace legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenței și transformă violența în divertisment.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.