Social

Care este semnificația sărbătorii Crăciunului

Nașterea Domnului (întruparea Fiului lui Dumnezeu) este sărbătorită de Biserică la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian).

Mesia Hristos a venit pe pământ cu o fire străină de a Sa, adică cu fire omenească, în cetatea Betleemului (Beit Lehem – Casa pâinii).

Betleemul este un oraș din provincia Iudeea, aflat la o distanță de aproximativ 7 km de Ierusalim și la 750 m altitudine deasupra nivelului mării. În vechime se numea Efrata. Este orașul natal al regelui David, iar profetul Miheia îl desemnează și ca loc al nașterii lui Mesia: „Și tu, Betleeme Efrata, deși ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei” (Miheia, 5, 1).

În Noul Testament, Betleemul este celebrat ca loc al nașterii Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 2; Luca 2). Peștera care, după tradiție, este locul unde a venit pe lume Iisus Hristos se află pe o colină din partea de est a orașului. Sfinții împărați Constantin și mama sa Elena au înălțat aici în anul 330 o biserică, care ulterior a fost restaurată de împăratul Iustinian (527-565). Este cea mai veche biserică din Țara Sfântă. Sub altarul acestui așezământ se află peștera nașterii Domnului.

Nașterea Domnului Hristos s-a petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, care domnea peste Galileea (Nazaretul) și Iudeea (unde era Betleemul). Amândouă regiunile făceau parte din Imperiului Roman și erau guvernate de către un procurator. Imperiul era condus de Octavian Augustus (27 î.Hr-14 d.Hr), reorganizator al administrației și armatei romane.

În vremea Sfântului Ioan Gură de Aur, secolele IV-V, Nașterea Domnului era sărbătoare nouă: „Nu sunt încă zece ani de când ni s-a făcut cunoscută ziua aceasta. Dar însă, ca și cum ne-ar fi fost predată de demult, de mulți ani, așa a înflorit prin osârdia voastră. Pentru aceasta nu va greși nimeni numind-o împreună și nouă și veche. Nouă pentru că de curând ni s-a făcut cunoscută, iar veche și de demult pentru că degrab s-a făcut vârstnică ca cele vechi și a ajuns la aceiași măsură a vârstei cu acelea, precum răsadurile cele viteze și de soi bun” (Cuvânt la Nașterea Mântuitorului, din „Omilii și cuvântări” – www.ioanguradeaur.ro).

„Cele ce Patriarhii le plămădeau de demult, Proorocii le spuneau de mai înainte și Drepții doreau să le vadă (Mt. 13, 17), acestea s-au împlinit și au luat sfârșit astăzi. Și Dumnezeu S-a arătat în trup pe pământ și a petrecut împreună cu oameni (Varuh 3, 38)” (www.ioanguradeaur.ro).

Să ne bucurăm dar și să ne veselim, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, căci dacă Ioan, Sfântul Ioan Botezătorul, fiind în pântecele maicii sale, Elisabeta, a săltat când a mers la ea Maica Domnului, cu mult mai mult noi trebuie să ne minunăm și să ne bucurăm, dar mai ales să ne înspăimântăm de mărimea iconomiei care covârșește toată mintea, văzând pe Însuși Mântuitorul nostru – Fiul lui Dumnezeu întrupat.

„Gândiți-vă ce lucrare mare este a vedea soarele pogorându-se din cer, alergând pe pământ și slobozind către toți razele sale. Și dacă s-ar fi întâmplat acestea la luminătorul cel simțitor pe toți i-ar fi înspăimântat din cei care ar fi văzut, gândește-te acum ce lucru mare este a vedea Soarele Dreptății slobozind din trupul nostru razele Sale și luminând sufletele noastre” (www.ioanguradeaur.ro).

„Care a fost pricina acestei pogorâri negrăite a lui Dumnezeu la neamul omenesc?”, se întreabă părintele Cleopa Ilie. „Cine a silit pe Cel nesilit să Se pogoare și să vină la noi și să Se facă asemenea nouă și de noi atât de aproape?”.

Sfânta și Dumnezeiasca Scriptură răspunde că dragostea, dragostea nemărginită a lui Dumnezeu a fost pricina pogorârii Sale la neamul omenesc. Acest adevăr, spune părintele Cleopa, ni-l arată Sfântul Evanghelist Ioan, care zice: “Că așa a iubit Dumnezeu lumea, încât și pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

Surse: „Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an”, arhimandrit Ilie Cleopa, 1996; „Arheologie Biblică”, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, diac. prof. dr. Emilian Cornițescu, 1994; http://www.ioanguradeaur.ro.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.