Social

„Tetea” Ion, ultimul veteran de război din Sâncel, a fost înmormântat cu onoruri militare

Ultimul veteran de război din Sâncel, de lângă Blaj, maior (rtg) Ioan Oniga, care împlinise în primăvară 99 de ani, fiind cel mai vârstnic bărbat din sat, a fost înmormântat, cu onoruri militare, marți, în grădina casei sale, în aceeași zi în care a fost condusă pe ultimul drum și cea mai vârstnică persoană din localitate, o femeie de 102 ani și 6 luni.

„Comunitatea din Sâncel, județul Alba, este de astăzi mult mai săracă, ultimul veteran de război, maior (rtg) Ioan Oniga, participant în cel de Al Doilea Război Mondial, a plecat în veșnicie, la întâlnirea cu cei dragi și cu camarazii săi. (…). La inițiativa Cercului Militar Alba Iulia, un pluton al Batalionului 136 Geniu ‘Apulum’, cu Gardă de Onoare, sub comanda locotenentului Andrei Crâșmariu, i-au prezentat ultimul onor. Ultima sa dorință a fost să fie înmormântat alături de cei dragi în livada gospodăriei sale. A fost așezat în acel loc, în timp ce s-au tras salve de foc și s-a cântat stingerea, după care comandantul de pluton a înmânat familiei drapelul”, a transmis șefa Cercului Militar Alba Iulia, Petruța Pop, pe pagina de Facebook a instituției.

Născut în 1 martie 1923 în Sâncel, într-o familie cu cinci copii, tatăl său luptând în Primul Război Mondial, unde a fost prizonier la italieni și, apoi, la englezi, Ioan Oniga a fost încorporat la 24 mai 1944 la Regimentul 40 Artilerie Blaj, ca telefonist. A urmat un curs de telefoniști la Regimentul 3 Transmisiuni din Deva, unde a învățat codul Morse, dar și funcționarea aparatelor de transmisiuni militare.

„La 23 august 1944 se afla la Deva. Au fost puși pe poziție în Valea Florilor, acolo, unde, mărturisea el, ‘aveam munți de muniție!’. Au dus lupte contra armatei germane în Transilvania, fiind alături de Divizia 3 Vânători de Munte a generalului Mociulschi, apoi în Ungaria și în Cehoslovacia până la Banka-Bistrita. La ‘Bratislava s-a terminat frontul’, povestea el. După 5 săptămâni de repaus, regimentul din care făcea parte, a fost trimis spre casă, fiind lăsat la vatră pe 5 Decembrie 1946. Pentru faptele sale eroice a fost decorat cu medalia ‘Bărbăție și Credință’, clasa a 3-a”, a menționat Petruța Pop.

A avut trei copii, suferind mult în ultimii ani când cei doi băieți, din care unul medic și altul economist, au plecat, pe rând, în veșnicie.

La dorința sa, „tetea Ion – Cornea” fost înmormântat în grădina locuinței sale, care adăpostește și mormintele soției și ale celor doi fii, dar și a părinților și surorilor sale.

Tot marți a fost înmormântată, în cimitirul satului, și cea mai vârstnică persoană din Sâncel, o femeie născută la 1 decembrie 1919. Cu același nume de familie cu veteranul de război, dar fără să fie rude, Ana Oniga, „nana Ană”, avea 102 ani și 6 luni.

Nu a avut probleme majore de sănătate până nu demult, învingând anul trecut, după mai multe zile de spitalizare, și boala după ce s-a infectat cu virusul SARS-CoV-2.

Ambii, potrivit propriilor dorințe, au fost înmormântați în hainele populare specifice satului de pe Târnava Mică.

În prezent, în Alba mai trăiesc 15 veterani de război.

2 Comments

  1. Cinste si fiicei Maria ce l-a îngrijit în ultimii ani.

  2. Ghiță

    Aceștia sunt oamenii care merită cu adevărat să fie înmormântați cu onoruri militare.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.