Proaspăt căsătoriți, aranjați frumos pentru fotografie, însă fără urmă de zâmbet pe buze. Și asta pentru un motiv întemeiat: uniunea lor a fost singura celebrată chiar între zidurile lagărului de exterminare de la Auschwitz, relatează joi AFP.
Poza îngălbenită în care sunt înfățișați prizonierul austriac Rudolf Friemel și soția sa spaniolă Margarita Ferrer Rey a fost donată de nepotul lor, împreună cu alte documente excepționale, orașului Viena, care le expune pentru prima dată în biblioteca sa, până la data de 30 septembrie.
Este astfel rememorată o paranteză în întuneric: căsătoria autorizată de naziști a acestor doi îndrăgostiți, înregistrată la 18 martie 1944, la ora 11.00, de către serviciul de stare civilă al lagărului.
„Cum s-a ajuns la acest eveniment singular?”, se întreabă primarul social-democrat al orașului Viena, Michael Ludwig, în preambulul catalogului expoziției.
„Repartizat la întreținerea vehiculelor SS, Rudolf Friemel avea condiții de detenție mai bune în comparație cu alți prizonieri”, a explicat alesul. „Însă, privilegiul unic de a te putea căsători rămâne neexplicat până în prezent”, a adăugat el.
Anunțul ceremoniei a fost o gură rară de aer proaspăt pentru numeroși prizonieri, care au trimis felicitări emoționante amorezilor, acum prezentate publicului.
Margarita Ferrer Rey, care locuia în Austria împreună cu fiul de aproape trei ani al cuplului, tatăl prizonierului și fratele său au fost anunțați printr-o telegramă și li s-a permis să efectueze voiajul.
Rudolf Friemel, membru al Rezistenței, trimis la Auschwitz în 1942, avea dreptul să-și lase părul să crească și să poarte costum civil pentru această ocazie.
O celulă a fost pusă la dispoziția cuplului pentru noaptea nunții lor în bordelul lagărului.
Însă răgazul a fost de foarte scurtă durată. Deoarece a ajutat la organizarea unei tentative de evadare, Rudolf Friemel a fost spânzurat în decembrie, lăsând soției și copilului, plecați să locuiască în Franța după război, scrisori și poezii sfâșietoare.
Aceste documente de mare valoare istorică au fost recuperate în 2017 de la un nepot, Rodolphe Friemel, de 48 de ani, care poartă prenumele bunicului său și a acceptat să le predea pentru a asigura conservarea lor.
„Din punct de vedere administrativ, această căsătorie este importantă pentru că fără ea nu am avea toate aceste arhive”, a declarat el telefonic pentru AFP din sudul Franței, unde locuiește.
Însă “ceea ce mi se pare cel mai interesant”, a continuat el, „este că vedem prin el că a existat dragoste în mijlocul ororii”.
„Poate că bunicii mei au făcut toate acestea doar cu scopul de a se revedea”, a declarat el la zeci de ani de la moartea Margaritei, în 1987.
Comentarii recente