Mozaic

Povestea lui Silvanus silvestris, un artefact roman considerat pierdut timp de un secol

O spectaculoasă placă votivă romană despre care se știa doar că a fost descoperită la începutul secolului trecut la Apulum, ea fiind menționată în registrul inventar al primei colecții muzeale de la Alba Iulia, unde era descrisă ca reprezentând un conducător dac și despre care literatura de specialitate spunea că este pierdută, a fost identificată acolo unde s-a aflat în tot acest timp. Mai exact, în colecțiile de la Batthyaneum, ea fiind „redescoperită” datorită cercetării, colaborării și, am putea spune, intuiției arheologului George Bounegru și a lui Cristian Mladin, șef birou Biblioteca Batthyaneum – filială a Bibliotecii Naționale a României.

Originalul a fost considerat până de curând pierdut, în patrimoniul Muzeului Național al Unirii (MNU) Alba Iulia existând doar o replică din ghips, căreia i s-a dedicat și un articol în 1974 de către Vasile Moga. Acesta semnala în paginile unei reviste de specialitate despre o placă votivă descoperită la Apulum și păstrată în muzeul din Alba Iulia însă doar sub forma unei replici din ghips care îl reprezenta pe zeul Silvanus. Mulajul a fost identificat de Vasile Moga drept copia unei piese originale menționate într-un inventar realizat la începutul secolului al XX-lea de către Adalbert Cserni, primul custode și, mai apoi, director al muzeului din Alba Iulia, și care fusese achiziționată de către acesta în anul 1902 din Partoș, unde în antichitate era Colonia Aurelia Apulensis.

Revenind la zilele noastre, povestea a început la momentul demarării proiectului Pantheon 3D (proiect de digitizare a colecției de artă romană de la MNU, implementat din 2018 – nota red.), când, a explicat, pentru Agerpres, arheologul George Bounegru, acesta a identificat una dintre piese, pe care o mai văzuse și anterior, un relief cu zeul Silvanus, o copie în ghips a unei plăci votive dispărute demult.

„Piesa fusese publicată sub forma copiei acesteia de către profesorul Vasile Moga în 1974. Era evident că ea era o copie făcută cândva, în secolul al XX-lea, după o piesă care existase și care dispăruse”, a spus arheologul.

Ulterior, în urma discuțiilor avute pe acest subiect cu Cristian Mladin, acesta i-a arătat arheologului o fotografie cu un relief din colecția Bibliotecii Batthyaneum, care nu mai fusese văzut de vreun specialist de epocă romană. Trebuie menționat faptul că, tot în 2018, la fel ca la Pantheon 3D, a demarat procesul de inventariere totală a fondului Bibliotecii Batthyaneum, intrând în atenția specialiștilor și colecția de antichități, constituită în decursul timpului până la începutul secolului al XX-lea.

„În momentul acela, am realizat că de fapt vorbeam de aceeași piesă pe care și eu o aveam, undeva, acolo în minte că exista și dispăruse cândva. De aici mai departe, a fost cercetare în Biblioteca Batthyaneum alături de colegul Cristian Mladin, documentare și rezultatul este un studiu științific publicat în Anuarul MNU, Acta Musei Apulensis, pe scurt Apulum, nr. 59/2022″, a spus George Bounegru.

Placa votivă lucrată în marmură de la Batthyaneum, care păstrează încă urme de culoare roșie, îl reprezintă pe Silvanus silvestris, Zeul pădurilor.

Din punct de vedere iconografic, zeul Silvanus este reprezentat din față, în picioare. În mâna dreaptă, poartă un cosor curbat, în vreme ce cu palma stângă ține două lănci unite, sprijinite pe umăr și antebraț. La piciorul drept, este prezent un câine cu capul îndreptat în sus, o reprezentare comună pentru Silvanus.

Placa votivă are înălțimea de 21,5 centimetri, lățimea de 14,5 centimetri, mai mare la bază, respectiv de 15,2 centimetri, și o grosime de 3 centimetri. Reprezentarea este încadrată de un chenar simplu, fără decor, cu urme vizibile, de culoare roșie pe interiorul său. Spatele piesei este nefinisat.

Piesa, una foarte valoroasă, este de artă provincială, fără discuție, spune arheologul. Ea nu a fost făcută la Roma, într-un atelier clasic cunoscut al lumii antice, ci undeva într-un atelier provincial din Dacia, probabil chiar de la Apulum sau, posibil, de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, crede George Bounegru. Faptul care sugerează că a fost realizată într-un atelier provincial este maniera de realizare a proporțiilor. Astfel, capul este mult prea mare față de restul corpului. De asemenea, expresivitatea palmelor este sugerată prin supradimensionarea lor în raport cu întregul corp, dar mai cu seamă cu restul brațului.

Cu toate acestea, chiar dacă ar fi o placă votivă confecționată într-un atelier provincial, este, se pare, cea mai bine realizată din ceea ce s-a păstrat, fiind cu siguranță una spectaculoasă din punct de vedere artistic.

În urma cercetărilor pe care le-a efectuat, Cristian Mladin spune că nu se compară cu nimic din ceea ce există acum în muzeele din România, nemaifiind ceva similar artistic și calitativ. Chiar și comparând cu ceea ce este în afară, unde s-au descoperit multe monumente dedicate lui Silvanus, în special altare și stele funerare, se poate constata o calitate excepțională din punct de vedere artistic a plăcii de la Batthyaneum.

Potrivit lui George Bounegru, o piesă oarecum asemănătoare, o placă provenind din Ulpia Traiana, există la muzeul din Lugoj, iar una fragmentară, o imagine reliefată pe un altar, chiar la muzeul din Alba Iulia, în care Silvanus, păstrat doar sub forma unui bust, are în partea stângă vârfurile a două lănci.

Revenind la povestea redescoperirii acestei piese, așa cum spunea și arheologul albaiulian, a fost multă muncă de cercetare în arhivă, dusă alături de Cristian Mladin, la Muzeu, respectiv la Bibliotecă, sprijiniți, acolo unde a fost nevoie în documentare, de T. Szabo Csaba, cercetător al Departamentului de studii religioase de la Universitatea Szeged. De altfel, acesta a semnalat că relieful a fost menționat într-o scrisoare inedită a lui Cserni din 10 februarie 1910, unde se arăta că piesa a fost descoperită în 1902, pe terenul lui Simon Moldovan în Partoș.

Astfel, potrivit acestora, în Registrul inventar nr. I (1887-1903), al primei colecții muzeale de la Alba Iulia, în dreptul numărului de înregistrare 4.167 se află următoarea descriere: „Romai marvanyrelief, dak vezer, dak karddal es ket landzsaval kezeben”, adică „Relief roman de marmură. Conducător dac cu sabie și două sulițe în mână”. Piesa înregistrată în anul 1902 nu corespundea însă ca descriere vreunei plăci de marmură existente în muzeul din Alba Iulia, cu excepția replicii de ghips.

Cristian Mladin spune că în 1912, odată cu modificările aduse Bibliotecii de către directorul de atunci, Robert Szentivanyi, sub conducerea episcopului Gusztav Karoly Majlath, s-a inaugurat aici și un muzeu, iar o parte dintre piesele romane expuse proveneau din cercetările lui Cserni.

Mladin a explicat că în documentele de arhivă din Biblioteca Batthyaneum, manuscrise, există o listă importantă de obiecte romane, listă care reia o bună parte dintre obiectele înregistrate în Registrul I aflat la muzeul din Alba Iulia. Piesele respective se regăsesc și astăzi fie în colecția Muzeului, fie în cea de antichități a Bibliotecii Batthyaneum.

Documentul în cauză reprezintă un inventar, iar potrivit traducerii, asigurate de Csongor Vass, arhivist al Arhivei Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia, în acesta scrie: “Inventarul acestor obiecte antice ale Institutului Battyani, cele care au fost depuse și predate către Muzeul Societății de Istorie, Arheologie și Ştiințe ale naturii al comitatului Alba de Jos, în vederea păstrării conștiincioase, pe baza aprobării episcopale cu nr. 3.316 din anul 1902”.

Potrivit lui Cristian Mladin, problema majoră este faptul că în aceste documente, fie cele din 1902 sau din preajma anului 1912, nu mai există nicio referire la vreo placă votivă care să corespundă poziției 4.167, adică cea privind relieful roman de marmură „Conducător dac cu sabie și două sulițe în mână”.

„Poziția aceasta pare singulară în Registrul I MNUAI. Singura posibilă explicație ar putea fi legată de modificările survenite în Biblioteca Batthyaneum până la data de 7 octombrie 1912, când este inaugurată camera tezaur a Bibliotecii. Cu toate acestea, rămâne surprinzătoare omisiunea lui Cserni față de această placă, de o asemenea calitate artistică”, arată, în articolul științific menționat mai sus, semnatarii acestuia.

Potrivit celor doi cercetători, în Dacia sunt cunoscute în jur de 100 de mențiuni ale lui Silvanus, dintre care 27 la Apulum, iar de acum, în această listă, se poate alătura și relieful aflat în colecția Bibliotecii Batthyaneum.

Chiar dacă era cunoscută prin mulajul contemporan, redescoperirea acestei plăci votive permite, pe de o parte, confirmarea unor criterii stilistice și adăugarea altora noi, precum și clasarea și valorificarea sa expozițională, au conchis cei doi cercetători.

Biblioteca Batthyaneum, care funcționează din 1794 în fosta biserică trinitariană din Alba Iulia, deține cea mai valoroasă colecție de manuscrise medievale occidentale de pe teritoriul României. Aici se află și cel mai vechi manuscris de acest gen, Codex Aureus, realizat între 805 și 810, cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorch. Prima jumătate a Codex-ului a ajuns la Alba Iulia în 1786, iar cea de-a doua se află la Biblioteca Vaticanului. Coperțile originale se găsesc la muzee din Londra și Roma.

Batthyaneum deține și cea mai mare colecție din România de incunabule, cărți editate în a doua jumătate a secolului al XV-lea în Europa, în faza de început a tiparului. Mai sunt aici și extrem de valoroase colecții de numismatică, cochilii și minerale, piese muzeale deosebite, dar și un foarte important fond de arhivă a istoriei Transilvaniei.

Biblioteca a fost înființată în secolul al XVIII-lea de contele Ignatius Batthyany, episcop romano-catolic.

La rândul său, prin semnificația sa istorică și prin colecțiile pe care le deține, muzeul din Alba Iulia este una dintre instituțiile de prim rang ale României.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.