Sub iarba esplanadei din fața Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia se află urmele unei biserici vechi de peste o mie de ani, considerată unul dintre cele mai timpurii edificii creștine din Transilvania, potrivit platformei albaiuliaqr.ro și cercetărilor publicate de istoricul Daniela Marcu-Istrate în revista Apulum.
Puțini dintre cei care se plimbă astăzi pe esplanada din fața Catedralei Romano-Catolice „Sfântul Mihail” din Alba Iulia știu că, sub pașii lor, se află urmele unuia dintre cele mai vechi edificii creștine descoperite în Transilvania. Conturul unei biserici ridicate în urmă cu mai bine de o mie de ani este marcat discret pe gazon, exact în locul în care arheologii au scos la lumină fundațiile unui lăcaș de cult datat în secolele X–XI.
Descoperirea a fost readusă în atenția publicului în anul 2011, în timpul lucrărilor de restaurare din Cetatea Alba Carolina, când cercetările arheologice au confirmat existența unei biserici situate la aproximativ 24 de metri vest de actuala catedrală romano-catolică. Potrivit specialiștilor, construcția este legată de momentul în care Alba Iulia devenea un important centru religios, în jurul anului 1000, odată cu înființarea episcopiei.
Deși situl fusese semnalat încă din anii ’70 de arheologul Radu Heitel, abia după reluarea cercetărilor a fost posibilă reconstituirea aproape completă a planului construcției. Biserica avea forma unei cruci grecești și era susținută de patru stâlpi centrali care purtau o cupolă — o caracteristică arhitecturală ce indică influențe bizantine evidente.
Dimensiunile sale, de aproximativ 21 de metri lungime și 12 metri lățime, arată că era un edificiu considerabil pentru perioada respectivă. Spațiul central, acolo unde se ridica cupola, măsura circa 4,5 pe 4,5 metri. Materialele folosite proveneau parțial din castrul roman al orașului, piatra fiind reutilizată pentru ridicarea noii construcții creștine.
Un aspect care continuă să ridice semne de întrebare este lipsa mormintelor contemporane cu biserica. Deși în jurul altor edificii religioase medievale timpurii necropolele sunt aproape întotdeauna prezente, în acest caz cercetătorii nu au identificat înmormântări care să poată fi asociate direct cu perioada în care lăcașul a funcționat.
Conform interpretărilor arheologice, biserica ar fi fost utilizată între anii 950 și 1050, fiind demolată ulterior, după construirea primei catedrale a Episcopiei romano-catolice a Transilvaniei, spre sfârșitul secolului al XI-lea. În secolele următoare, cimitirul catolic amenajat în apropiere a suprapus și a distrus parțial ruinele vechii construcții.
Astăzi, vizitatorii pot vedea conturul fostei biserici desenat pe iarbă, chiar pe esplanada catedralei. Cele patru puncte care marchează locul stâlpilor centrali permit celor care ajung aici să stea exact în mijlocul fostului naos și să își imagineze cupola care se înălța deasupra acestui spațiu sacru în urmă cu un mileniu.
Importanța acestei descoperiri depășește însă simpla valoare arheologică. Dimensiunile neobișnuite ale bisericii pentru acea epocă sugerează existența unei comunități creștine numeroase și confirmă rolul major pe care Alba Iulia îl avea la cumpăna dintre primul și al doilea mileniu.
