S-au scurs patru decenii de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, produs în 26 aprilie 1986. Zona contaminată a rămas depopulată, însă mărturiile supraviețuitorilor rămân vii în continuare. Ce măsuri „imediate” au luat autoritățile române după producerea accidentului?
Olena Maruzhenko își amintește cum mama ei plângea în hohote când poliția sovietică le-a spus să-și evacueze casa din satul Korogod din nordul Ucrainei.
La doar 12 km distanță, un reactor de la centrala nucleară de la Cernobîl explodase, trimițând o rază de lumină albastră pe cerul nopții și aruncând nori de material radioactiv în zona înconjurătoare, notează The Independent.
40 de ani de la catastrofa nucleară care a schimbat lumea. Mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor: „Cernobîl ne-a distrus”.
Autoritățile locale le-au spus Olenei și mamei lor că va trebui să-și părăsească locuința doar pentru trei zile. Nu aveau nicio idee că se întâmplase cel mai grav dezastru nuclear din istorie.
„Am crezut că ne vom întoarce cu siguranță”, își amintește Olena, la o distanță de 40 de ani de la teribilul accident nuclear, notează sursa citată.
„26 aprilie 1986 este o dată gravată pentru totdeauna în memoria mea cu o tristețe neagră. Nu ne puteam imagina să plecăm din casele noastre fără să știm unde să mergem”, spune Olena Maruzhenko.
Zona de excludere, un spațiu devastat
Olena și mama ei s-au numărat printre cele 350.000 de persoane evacuate din zona de excluziune de la Cernobîl. Sute de autobuze au fost trimise pentru a transporta muncitori din Pripiat, un oraș industrial creat pentru a găzdui muncitorii de la centrala din apropiere, situată la aproximativ 100 km nord de Kiev.
Dezastrul a început când reactorul numărul 4 al centralei electrice a explodat la ora 1:23, după ce un test a eșuat catastrofal.
În zilele care au urmat, o eliberare masivă și necontrolabilă de materiale radioactive s-a răspândit în toată Europa. Pompierii și muncitorii au fost expuși la radiații letale în timp ce încercau să stingă incendiul. Mii de animale au fost sacrificate, în timp ce locuitorii erau evacuați din orașele din apropiere.
Guvernul sovietic a încercat să minimizeze amploarea accidentului.
În cei 40 de ani de la Cernobîl, mii de oameni au suferit consecințe devastatoare asupra sănătății din cauza expunerii ridicate la radiații, inclusiv cancer tiroidian.
Zone vaste au fost contaminate de radiații, devastând mediul înconjurător al regiunii. Pădurile luxuriante și verzi au căpătat o culoare maro-roșiatică, în timp ce solul vital pentru agricultură a fost poluat timp de decenii.
Korogod a fost cândva un oraș înconjurat de păduri, râuri și lacuri care ofereau surse bogate de ciuperci, fructe de pădure, pește și ierburi vândute în piețele locale aglomerate. După dezastru, a ajuns un oraș-fantomă, cenușiu, în Zona de Excludere de la Cernobîl, o zonă de 30 km² restricționată locuirii umane.
Date oficiale: 31 de morți. Urmările ascunse ale dezastrului
Numărul oficial al morților în URSS, publicat în 1987, era de 31. Dar, dacă îi includem și pe cei care au suferit efecte de durată asupra sănătății, numărul este semnificativ mai mare.
Soțul Nataliei Dykun, o altă locuitoare din Korogod, a fost o astfel de persoană. A fost diagnosticat cu cancer după dezastru și, în cele din urmă, a murit din cauza bolii.
„Am devenit ostatici ai dezastrului de la Cernobîl”, spune ea. „Tratamentul nu a ajutat și a murit foarte tânăr. În aproape fiecare casă din apropierea noastră, cineva din familie a început să se îmbolnăvească, iar mai târziu aproape fiecare familie a pierdut o rudă din cauza cancerului”, spune Natalia Dykun.
Natalia avea 28 de ani în momentul exploziei. Își amintește de tăcerea autorităților sovietice care a provocat „mari pagube”, locuitorii fiind „complet neprotejați, atât moral, cât și fizic”.
Majoritatea locuitorilor din orașele din apropierea orașului Cernobîl au înțeles cu adevărat amploarea a ceea ce se întâmplase doar atunci când au descoperit că se construiau noi orașe pentru a-i adăposti.
Natalia spune că a fost „devastată” să vadă un nou sat construit într-un câmp deschis, „fără pădure sau apă în apropiere”.
„Accidentul ne-a schimbat pentru totdeauna”
Olga Mikhalova avea doar 15 ani când a aflat că nu se va mai întoarce niciodată acasă. „Accidentul și evacuarea ne-au schimbat pentru totdeauna”, spune ea.
„Legăturile de familie au fost rupte, legăturile de vecinătate. Nu am dori asta nimănui”, mărturisește Olga Mikhalkova.
Olena, care locuia cu străini în urma tragediei, a urmărit știrile cu lacrimi în ochi când a aflat că se construiesc case noi. „Încă visez la satul meu, la casa mea natală. Îmi este dor de pământul nostru. Accidentul de la Cernobîl ne-a distrus”, spune Olena.
Curățarea radioactivă și relocările de populație
Orașul Pripiat a fost evacuat la 27 aprilie 1986, iar până la 14 mai 1986 circa 116.000 de oameni care se aflau cu locuințele într-o rază de 30 de km de locul producerii accidentului au fost evacuați și relocați. Dintre aceștia, 1.000 au revenit neoficial pentru a trăi în zonele contaminate. În anii de după accident, alte 220.000 de persoane au fost relocate în zone mai puțin contaminate. Zona de excludere inițială de pe raza de 30 de km în jurul accidentului, de circa 2.800 de km pătrați, a fost modificată și extinsă la o suprafață de 4.300 de km pătrați, notează Agerpres.ro
Circa 200.000 de oameni de pe întreg cuprinsul Uniunii Sovietice au fost implicați în operațiunile de recuperare și de curățare de material radioactiv în perioada 1986-1987.
Aceștia au fost expuși unor doze mari de radiații. Ulterior, numărul celor care au intervenit a crescut la aproape 600.000, majoritatea fiind expuși unor doze scăzute de radiații. Cele mai mari doze de radiații le-au contactat cei aproape 1.000 de lucrători de la serviciile de intervenție de urgență și din cadrul personalului de la facilitatea nucleară în prima zi de la producerea accidentului.
Măsurile luate de România imediat după accidentul de la Cernobîl
În noaptea de 30 aprilie 1986, au pătruns în nord-estul țării primele mase de aer contaminat. Nivelul de contaminare radioactivă a mediului în România după accidentul nuclear de la Cernobîl a fost relativ asemănător cu cel al altor state din centrul și estul Europei, arată biol. dr. Ion Chiosilă, vicepreședinte la Societatea Română de Radioprotecție, în lucrarea sa „Consecințele Accidentului de la Cernobîl după 30 de ani”, potrivit Societății Române de Radioprotecție.
Statul român a dispus efectuarea unor activități de radioprotecție care au inclus monitorizarea radioactivității mediului și alimentelor, precum și efectuarea unor analize specifice. Totodată, drept măsuri de radioprotecție a populației, au fost impuse restricții de consum la unele alimente, în județele cele mai contaminate, au fost interzise manifestările sportive planificate în aer liber pe 2 mai, a fost administrat iod la copii, începând din data de 3 mai, și au fost făcute recomandări legate de spălarea abundentă a legumelor și zarzavaturilor înainte de consum și staționarea redusă în spații deschise în prima săptămână de după accident, menționează sursa citată.
Dezastrul nuclear de la Cernobîl a fost un eveniment unic în istoria umanității și singurul accident din istoria puterii nucleare comerciale unde au fost înregistrate victime în urma radiațiilor legate de accident, ceea ce a condus la schimbări majore în cultura de siguranță și în cooperarea în industria nucleară, în special între Occident și blocul socialist, înainte de căderea Uniunii Sovietice.
